Închide Close

Editura Humanitas

Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei Ion C. Brătianu

1914–1919

Din categoriile memorialistică & diaristică

În colecția Seria Vintage

„Sabina [Cantacuzino], Tanti Bi (cum o chemam noi cu toţii – copiii), era un personaj extraordinar... Avea o prestanţă de regină. Deşi mică, părea şi devenea chiar, în chip misterios, mare. Era frumoasă ca doamnă bătrână, bătrână, o frumuseţe imperială şi doar aparent distantă, aristocratică... Se plimba repede şi energic, zilnic, la Şosea, de la un capăt la celălalt şi înapoi, sau în pădurea, pe atunci pustie şi minunată, de la Băneasa... Povestea minunat episoade din copilăria lor [a fraţilor Brătianu]... Era foarte cultă. Iubea şi cunoştea muzica în profunzime. În casa ei se dădeau concerte de cameră şi cânta sonate George Enescu... Mai ales avea un mare simţ al dreptăţii şi egalităţii. Ea a organizat şi întreţinut căminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat în ţară. La fel, tot ea a înfiinţat şi şi-a dat timpul şi energia ei totală pentru un cămin de bătrâni, model... Trăia singură de tot în casa ei atât de frumoasă, înconjurată de mobilă, tablouri şi bibelouri minunate... Avea o vitalitate şi o agilitate absolut extraordinare până s-a îmbolnăvit... Nimeni din familie nu a ştiut că e bolnavă, nimeni... Tanti Bi detesta slăbiciunea, lăcrămarea, văicăreala, mila. Era o stoică.“ (Pia PILLAT, în Sufletul nu cunoaşte distanţele)

Pasionantele memorii ale Sabinei Cantacuzino continuă cu al doilea volum privind perioada Primului Război Mondial (1914–), cu precădere a „Războiului României“ (1916–1919). Sabina Cantacuzino a fost martora ocupaţiei militare a Capitalei de către germani (1916–1918), guvernul Ionel Brătianu şi suveranii fiind plecaţi în exil la Iaşi; internată de autorităţi la mânăstirea Pasărea (1917), a revenit peste nouă luni în Bucureşti şi a participat, după armistiţiu, la cele mai însemnate momente de celebrare a Marii Uniri. În raport cu alţi autori de scrieri memorialistice referitoare la aceeaşi perioadă, Sabina Cantacuzino ocupă un loc special: ca membră a familiei Brătianu, cunoaşte bine mai toate figurile politice importante ale vremii şi este pe deplin convinsă de justeţea ideilor şi demersurilor fraţilor săi (confirmate, la urma urmei, de istorie); pe de altă parte, caracterul integru, principiile ei morale inflexibile sunt o garanţie de judecată dreaptă a oamenilor şi faptelor, despre care povesteşte cu aceeaşi vervă, inteligenţă şi fin spirit de observaţie ca în primul volum. Cartea a fost completată cu o serie de însemnări răzleţe ale autoarei, începând cu evocarea doamnelor de onoare ale reginei Elisabeta (1869–1914) şi sfârşind cu pagini de jurnal privind rebeliunea legionară (ianuarie 1941), şi se încheie cu un arbore genealogic al familiei Brătianu.

Despre Sabina Cantacuzino

SABINA CANTACUZINO (1863–1944) era cunoscută de contemporani ca „fiica cea mare a lui Ion C. Brătianu“ şi „sora cea mai mare a Brătienilor“ – Ionel, Constantin (Dinu) şi Vintilă. A făcut şcoală în particular, după obiceiul timpului, la moşia Florica, iar mai târziu la Bucureşti, cu profesori renumiţi (Spiru Haret, David Emmanuel, V.D. Păun etc.), încheindu-şi studiile cu un examen de bacalaureat susţinut la Colegiul Sf. Sava. În 1885 s-a căsătorit cu doctorul Constantin Cantacuzino. A învăţat de tânără să iubească teatrul, muzica, artele plastice, devenind cu timpul proprietara unei importante colecţii de pictură românească şi de obiecte de artă populară. A contribuit la înfiinţarea şi funcţionarea Muzeului de artă „Toma Stelian“ şi a Universităţii Libere (asociaţie culturală aflată sub patronajul reginei, în cadrul căreia se organizau conferinţe şi concerte); şi-a lăsat prin testament locuinţa din Bucureşti ca sediu al unui „cămin pentru doctoranzi“, conceput ca o fundaţie academică. Pe lângă sprijinirea instituţiilor culturale, s-a dăruit asistenţei publice: a lucrat o lungă perioadă la Aşezământul Regina Elisabeta, a organizat un cămin de copii bazat pe sistemul Montessori, a condus Spitalul nr. 108 din Bucureşti în timpul Primului Război Mondial, a fost preşedinta Asociaţiei pentru Profilaxia Tuberculozei, a avut, în 1914, iniţiativa înfiinţării unui spital pentru tuberculoşi. Împreună cu alţi membri ai familiei, a rămas în Bucureşti în timpul ocupaţiei militare germane din 1916–1918 şi a fost internată în 1917, timp de nouă luni, la Mânăstirea Pasărea. Memoriile ei, pe care a început să le scrie în 1921, când se împlineau o sută de ani de la naşterea lui Ion C. Brătianu, au apărut la Editura Universul din Bucureşti în 1933 (volumul I) şi 1937 (volumul II). A murit la Bucureşti în ziua de 23 august 1944, în urma unui cancer esofagian.

Alte Detalii
  • Categorie: carte
  • Titlu: Din viaţa familiei Ion C. Brătianu
  • Subtitlu: 1914–1919
  • An apariție: 2014
  • Ediție: a III-a, revăzută
  • Pagini: 408
  • Format: 13x20 cm
  • ISBN: 978-973-50-4232-5
  • Colecție: Seria Vintage
  • Domeniu: memorialistică & diaristică
  • Autor: Sabina Cantacuzino
  • Ediţie îngrijită de: Elisabeta Simion

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact