Dorli Blaga

DORLI BLAGA (Ana-Dorica Bugnariu), fiica scriitorului Lucian Blaga, se naşte la 2 mai 1930, la Berna, în Elveţia, unde tatăl ei era ataşat de presă. Până la vârsta de nouă ani trăieşte în străinătate cu părinţii, în Elveţia, Austria, Portugalia, câteva săptămâni la Paris. Întorşi în ţară în primăvara anului 1939, se stabilesc la Cluj, Lucian Blaga fiind profesor universitar şi membru al Academiei Române. În urma Dictatului de la Viena (august 1940), Universitatea din Cluj se refugiază la Sibiu pe toată perioada războiului. Aici Dorli Blaga îşi încheie şcoala primară, şi în 1941 este înscrisă la Liceul German Brukenthal. Clasele a VIII-a şi a IX-a le face în particular, la Sibiu. În 1946 familia se mută, împreună cu Universitatea, înapoi la Cluj. Absolvă liceul în 1949 şi se înscrie, pe bază de examen de admitere, la Facultatea de Fizică. În perioada aceea Blaga fusese eliminat din Universitate şi Academie, nu mai putea publica lucrări originale, era angajat ca bibliotecar. În 1951 Dorli Blaga se mută la Universitatea din Bucureşti, în urma primei căsătorii, cu Mihai Gavrilă, de care divorţează după trei ani. În 1952 este pusă pe lista celor ce urmau să fie exmatriculaţi pentru origine socială „nesănătoasă". Îşi ia totuşi licenţa în 1956. În 1956 se căsătoreşte cu profesorul universitar Tudor Bugnariu. În martie 1961 iniţiază publicarea unei antologii de poezii din ciclurile „de sertar" ale lui Blaga, bolnav (neoplasm), internat în spital. Lucian Blaga decedează la 6 mai 1961. Nu a mai apucat să vadă volumul tipărit (apare în 1962). Între 1970 şi 1989 îngrijeşte ediţia în douăsprezece volume a operei lui Lucian Blaga, la Editura Minerva, conformă cu „Testamentul editorial" din 1959 al acestuia. În mai 1962 Dorli Blaga se angajează la Institutul de Documentare Tehnică. Face parte dintr-un colectiv de cercetare care avea ca temă utilizarea tehnicii de calcul în domeniul documentării ştiinţifice. Publică articole în reviste de specialitate şi are contribuţii în lucrări colective. Participă, din partea IDT, la întruniri de specialitate şi simpozioane în 1965 şi 1966 la Moscova, în Berlinul de Est şi la Varşovia, în cadrul CAER. În 1967 se transferă la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (CNST). Face o călătorie de documentare în Republica Federală Germană, unde vizitează o seamă de instituţii de specialitate. În 1972 revine la Institutul Naţional de Informare şi Documentare (INID, fostul IDT), care se află în subordinea CNST. Aici Dorli Blaga preia temporar conducerea revistei de teorie şi practică în domeniul documentării şi o publicaţie serială privind managementul ştiinţei, pe plan mondial. De publicarea ediţiilor Lucian Blaga se ocupă în afara orelor de serviciu. În 1974-1975 i se propune la serviciu intrarea în PCR, pe care o refuză. În deceniul dintre 1980 şi 1990 atmosfera din institut se deteriorează şi ea, în colectivul din care face parte este supusă multor şicane şi presiuni. În 1990 apare la Editura Humanitas romanul Luntrea lui Caron. În 1991 se transferă în interes de serviciu la Senatul României, în calitate de consilier parlamentar. Organizează activitatea de documentare şi participă la reuniuni ale UE în acest domeniu. În 1992 încheie un contract de drepturi de autor cu Editura Humanitas. Se pensionează în 1999. Publică în România literară şi în 22 texte de Blaga. Colaborează la revista Apostrof din Cluj. Publică volumele Lucian Blaga supravegheat de Securitate, împreună cu Ion Bălu, la Editura Apostrof, Corespondenţa de familie la Editura Universal Dalsi, Tatăl meu, Lucian Blaga la Editura Apostrof, Cornelia Blaga-Brediceanu, jurnale la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj. În 2003 este acreditată cercetător la CNSAS. Participă la emisiuni TVR Cultural.
Încetează din viață la 15 noiembrie 2021.