Accabadora

Michela Murgia, Accabadora

Accabadora este romanul care a consacrat-o definitiv pe Michela Murgia în peisajul literar italian, fiind distins cu şapte premii importante, între care Premiul Campiello şi Premiul Mondello. A fost tradus în peste 20 de limbi, iar în Italia s-a vândut în peste 500 000 de mii de exemplare.

Maria Listru, a patra fată a unei văduve nevoiaşe, e înfiată de Tuşa Bonaria Urrai, femeie bătrână rămasă fără copii, croitoreasă în sat. Fetiţa creşte în preajma bătrânei, departe de viaţa aspră a sătenilor, dar descoperind treptat o lume plină de mistere de care mama ei adoptivă nu e deloc străină. E lumea satului Soreni din Sardinia, la mijlocul veacului trecut, o lume plină de semne tainice, în care alături de credinţă dăinuie încă vii eresuri din vremuri de demult, o lume în care viaţa şi moartea pot sta la aceeaşi masă, ca în familiile ce-şi aşteaptă morţii cu bucate în noaptea sărbătorii Tuturor Sfinţilor. Într-o asemenea noapte se arată misterul ce-nvăluie existenţa Bonariei Urrai: ea este o accabadora, o femeie care-i ajută să sfârşească pe cei aflaţi în pragul morţii. Când descoperă ea însăşi tulburătoarea taină, Maria fuge de-acasă, fuge chiar de pe insulă, stabilindu-se într-un oraş de la poalele Alpilor, pentru a nu se mai întoarce decât spre a asista înmărmurită la agonia fără sfârşit a accabadorei. Şi abia suferinţa ei, pe care o priveşte acum neputincioasă, o face să-nţeleagă ce rost avea Bonaria pe lume, ba chiar dă naştere ispitei surde de-a săvârşi pentru ea aceeaşi lucrare iubitoare.

Acabar înseamnă în spaniolă „a sfârşi“, şi el a dat în sardă substantivul accabadora, „cea care sfârşeşte“, cea care pune capăt agoniei. Pentru comunităţile tradiţionale din Sardinia, actul accabadorei nu reprezintă un asasinat, ci un gest de iubire şi milă, care ajută destinul sa se împlinească. După cum spune autoarea, ea este ultima mamă.

Dana Pîrvan-Jenaru, „Accabadotra“ (Observator cultural, iulie 2013)

Elisabeta Lăsconi, „Femeia care aduce sfârşitul“ (Ziarul de Duminică, iunie 2013)

Despre Michela Murgia

MICHELA MURGIA s-a născut în 1972, la Cabras, în Sardinia. Crescută în spirit catolic, s-a ocupat o vreme de educaţia religioasă a tinerilor, dar a lucrat şi ca administrator al unei centrale electrice sau portar de noapte. Înainte de a deveni scriitoare, a lucrat câteva săptămâni ca operatoare de teleshopping într-o companie multinaţională, perioadă care i-a inspirat romanul de debut, Il mondo deve sapere (2006). Început sub forma unui blog şi conceput apoi ca un jurnal tragicomic al manipulării la care suntem supuşi astăzi, romanul a fost dramatizat şi a inspirat scenariul filmului lui Paolo Virzì Tutta la vita davanti. În 2008 a publicat Viaggio in Sardegna. Undici percorsi nell'isola che non si vede, ghidul unor locuri mai puţin cunoscute ale insulei sale natale. În 2009 a publicat romanul Accabadora, distins în anul următor cu Premiul Campiello şi Premiul Mondello. În 2011 a publicat Ave Mary. E la chiesa inventò la donna, iar în 2012 o povestire în volumul Presente (în care figurează alături de Andrea Bajani, Paolo Nori şi Giorgio Vasta) şi romanul L'incontro.

Recenzii

„În Accabadora, miza etică devine miză stilistică şi narativă. O poveste lipsită de idile, de retorică şi de locuri comune, în care regăsim exactitatea cu care autoarea ne-a obişnuit încă de la romanul său de debut. O limbă clară, plină de aforisme şi de oximoroane, de imagini care surprind legătura tainică dintre viaţă şi moarte.“ (La Nuova Sardegna)

„Este de remarcat, în Accabadora, poezia stărilor sufleteşti care fac ecou evenimentelor dramatice petrecute în micul sat Soreni din Sardinia. Nu e uşor să scapi de folclorul romanţat care bântuie azi în literatură. Michaela Murgia a reuşit.“ (Il Sole 24 ore)

„Romanul Michaelei Murgia este o operă împlinită, de mare originalitate, aparţinând unei tinere scriitoare ale cărei viitoare cărţi merită să fie urmărite cu atenţie.“ (The Independent)

Alte Detalii