Mo Yan, Broaşte

Premiul Nobel pentru literatură 2012„Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria şi contemporaneitatea.“ (Motivaţia juriului Nobel)

Proiect cu mai multe variante, finalizat în urma a zece ani de elaborare, romanul Broaşte, publicat în 2009, a fost distins cu cel mai prestigios premiu literar chinez, care poartă numele marelui prozator modern Mao Dun. Mo Yan dedică în mod special romanul acelor cititori care au cunoscut tragismul şi absurdul campaniei „planificării familiale".

Broaşte este romanul în care tehnicile exersate ale realismului halucinant al lui Mo Yan se combină cu spectaculoase inovaţii de structură narativă. În substanţa proteică a acestei cărţi, în care realul egalează prin exorbitanţă imaginarul şi cele două planuri sunt greu de despărţit, se amestecă laolaltă poveşti de dragoste emoţionante, apologuri şi alegorii de tipul vechii proze filozofice, legende, deraieri onirice, scene de un umor coroziv sau de un naturalism şocant.

În dimineaţa primei zile a Anului Nou, vă însoţisem s-o vizităm pe mătuşa mea din partea tatălui, cea care de peste cincizeci de ani era medic ginecolog. [...] Aţi spus, astfel, că vă stăruie în minte o imagine a doctoriţei care traversa râul îngheţat pe bicicletă, cu trusa de medicamente în spate, în mână cu o umbrelă, cu pantalonii suflecaţi, înaintând vitejeşte printre batalioanele de brotăcei. Sau o alta, când cu mânecile pătate de sânge ţine un prunc abia născut şi râde în hohote. Şi încă una, cu ţigara în gură, cu hainele în neorânduială şi cu faţa copleşită de tristeţe. (Mo Yan, Broaşte)

Cinci scrisori ample, trimise unui scriitor japonez prieten de către naratorul romanului, autorul dramatic cu pseudonimul Mormoloc, spun povestea vieţii fabuloasei mătuşi a acestuia, doctor ginecolog de ţară. Pe fundalul întâmplărilor dramatice din perioada anilor '60, când în China era aplicată brutal politica de control al natalităţii, avorturile şi sterilizările tulbură profund lumea satului, atinsă în cel mai conservator aspect al culturii tradiţionale confucianiste. Naraţiunea principală care are în centru personalitatea deopotrivă fascinantă şi înfricoşătoare a mătuşii, talentata doctoriţă Wan-Inimă, se ramifică într-o serie de întâmplări adiacente care alcătuiesc istoria familiilor din ţinutul Gaomi, urmărind consecinţele tragice ale acestei politici dure şi degringolada valorilor în timpul reformelor şi deschiderii din anii '90. Criza conştiinţei pe care o trăiesc intelectualii trecuţi prin experienţa Revoluţiei Culturale are în cazul doctoriţei Wan-Inimă o intensitate specială, cu manifestări dramatice ale memoriei şi remuşcării.