Neîmpăcat

Antologie personală, 1991–2013

Din categoriile poezie

În colecția Poezia

Traducere și postfață de Daniel Nicolescu

„Neîmpăcat (Non réconcilié, 2014) confirmă importanţa acordată de autor poeziei, reunind 132 de poeme alese de Michel Houellebecq din cele patru volume pe care le-a publicat între 1991 şi 2013. Fără a respecta cronologia, punând împreună poeme din epoci foarte diferite, această antologie în cinci părţi propune un nou parcurs de lectură şi constituie o operă în sine. [...] Pentru Michel Houellebecq poezia este, indubitabil, o problemă de viaţă şi de moarte, un exerciţiu de supravieţuire, o armă de luptă.“ (Agathe Novak-Lechevalier, din prefața ediţiei Gallimard a volumului de faţă)

„Poezia este mijlocul cel mai natural de a traduce intuiţia pură a unei clipe. Există cu adevărat un sâmbure de intuiţie pură, care poate fi transpus în imagini sau în cuvinte. Câtă vreme rămâi înlăuntrul poeziei, rămâi de asemenea înlăuntrul adevărului.“ (Michel Houellebecq)

„Michel Houellebecq este un Baudelaire al supermarketurilor.“ (Dominique Noguez)

„Poezia urbană houellebecquiană poate fi considerată «o sinteză», care dă seama despre un şir neîntrerupt de înfrângeri şi răni. În aceeaşi măsură însă, ea îi oferă omului postmodern oglinda suferinţelor sale şi face astfel critica idealurilor îndoielnice ale acestuia.“ (Julia Pröll)

Despre Michel Houellebecq

MICHEL HOUELLEBECQ, pe numele său real Michel Thomas, s-a născut în insula Réunion, la 26 februarie 1956 sau 1958 (după afirmația autorului). După absolvirea Institutului Național de Agronomie Paris-Grignon, se înscrie la secția Cinematografie a Școlii Naționale Superioare Louis Lumière, abandonând-o înainte de a-și lua diploma. Poet, romancier, eseist și regizor, este cel mai important scriitor francez contemporan, cunoscut ca atare în toată lumea. Cariera literară și-o începe publicând versuri. Prima sa culegere de poeme atrage atenția criticii: În căutarea fericirii (La poursuite du bonheur) primește în 1991 Premiul Tristan Tzara, iar următoarea, Sensul luptei (Le sens du combat), obține în 1996 Premiul Flore. În 2015 îi apare la Gallimard Neîmpăcat. Antologie personală 1991–2013 (Non réconcilié. Anthologie personnelle 1991–2013; Humanitas Fiction, 2016). Ca romancier cunoaște un succes fulminant după ce publică în 1994 Extinderea domeniului luptei (L’Extension du domaine de la lutte) și Particulele elementare (Les Particules élémentaires, 1998), câștigător al Premiului Novembre și, în 2002, prin traducerea engleză, al Premiului Internațional IMPAC Dublin. Fiecare nou roman al autorului – Platforma, (Plateforme, 2001), Posibilitatea unei insule (La possibilité d’une île, 2005), pentru care primește Premiul Interallié – trezește polemici înverșunate, iar numărul admiratorilor săi nu este egalat decât de cel al detractorilor. În 2010, Harta și teritoriul (La Carte et le territoire) e încununat cu Premiul Goncourt. Înainte de apariția pe piață (prevăzută pentru 7 ianuarie 2015, dată care, printr-o coincidență tragică, a fost ziua atentatului din redacția Charlie Hebdo), romanul Supunere (Soumission; Humanitas Fiction, 2015) a fost piratat și citit de mii de internauți, ajungând ulterior bestseller internațional. Pe 4 ianuarie 2019 apare Serotonină (Sérotonine; Humanitas Fiction, 2019), care urcă amețitor în topurile de vânzări din lume. De același succes se bucură și Anihilare (Anéantir; Humanitas Fiction, 2022), publicat pe 7 ianuarie 2022. În aprilie 2019, Michel Houellebecq primește Legiunea de Onoare.