Voi, cuvinte

101 poeme antume și postume

Din categoriile poezie

În colecția Poezia

Selecţia poemelor şi traducerea din germană de Ana Mureşanu şi Ramona Trufin Prefaţă, cronologie şi note de Ramona Trufin

„Cine scrie poezii așterne formule în memorie, cuvinte vechi, minunate pentru piatră și frunză, legate sau despărțite de cuvinte noi, noi semne ale realității, și cine imprimă formulele se și retrage în ele cu propria respirație, dovedind de la sine adevărul acestor formule.“ (INGEBORG BACHMANN)

„La 17 octombrie 1973, când a murit în condiții nicicând pe deplin elucidate, am fost rugat să scriu o evocare. Aceasta se termina cu mărturisirea că printre cele mai frumoase poeme scrise în acest secol în limba germană număr câteva din volumele ei Timp amânat și Invocarea Ursei Mari. Mă întreb, conștient de vina pe care o port, de ce nu i-am spus niciodată lui IB acest lucru?“ (MARCEL REICH-RANICKI)

„Ceea ce surprinde cel mai mult la Ingeborg Bachmann este faptul că această intelectuală strălucită nici nu a pierdut senzualitatea în poezia ei și nici nu a neglijat ab¬stractizarea, ridicând miza stării complexe pe care obișnuim să o numim emoție la cel mai înalt rang.“ (HEINRICH BÖLL)

Rodica Grigore, „Ingeborg Bachmann. Poezie, cuvinte, tăcere“ (Observator cultural, septembrie 2017)

Despre Ingeborg Bachmann

INGEBORG BACHMANN s-a născut în 1926 la Klagenfurt, în Austria. După studii de filozofie, psihologie și germanistică la Innsbruck, Graz și Viena obține titlul de doctor cu o teză despre receptarea critică a lui Heidegger. Întâlnirea, în 1948, și prietenia cu poetul originar din Bucovina Paul Celan au avut o influență hotărâtoare asupra vieții și a operei lui Bachmann. În 1953 i se decernează premiul uneia dintre cele mai importante grupări literare postbelice din Germania, „Gruparea 47“, pentru volumul de versuri Die gestundete Zeit (Timp amânat). În perioada 1953–1957 locuiește la Roma, unde scrie al doilea volum de versuri, Die Anrufung des Großen Bären (Chemarea Marelui Urs, 1956). Volumul de povestiri Das dreißigste Jahr (Al treizecilea an, 1961) marchează trecerea autoarei de la poezie la proză. Spre sfârșitul anului 1965 se mută din nou la Roma, unde, pe lângă librete de operă, scrie romanul Malina (1971; Humanitas Fiction 2007, 2022) și culegerea de povestiri Simultan (1972), care urmau să alcătuiască, împreună cu alte fragmente de proză, un ciclu epic intitulat Todesarten (Variațiunile morții). Ingeborg Bachmann a primit Premiul pentru Literatură al orașului Bremen (1957), Premiul Georg Büchner pentru Literatură (1964) și Marele Premiu de Stat al Austriei (1968). Moare în 1973, în urma unui incendiu izbucnit în locuința sa de la Roma, vastul ei proiect narativ rămânând nefinalizat. Malina, uvertura întregului ciclu epic, este singurul roman terminat. În memoria scriitoarei se acordă anual, din 1977, la Klagenfurt, Premiul Ingeborg Bachmann, una dintre cele mai prestigioase distincții literare din spațiul de limbă germană. Din poezia lui Ingeborg Bachmann, Editura Humanitas Fiction a publicat în 2017 antologia Voi, cuvinte. 101 poeme antume și postume, în traducerea Anei Mureșan și a Ramonei Trufin.