Andrei Crăciun, Baricadele

„Andrei Crăciun este un om-cratimă (exact aşa, cu cratimă). Prin subiectele pe care şi le alege şi prin felul cum le tratează, el leagă jurnalismul de literatură şi aprinde focul sub cuvinte. Iar cuvintele ard de cum ţâşnesc din tastatură, aşa cum li se întâmplă de obicei poeţilor. Căci, dacă nu ştiaţi, Andrei Crăciun este poet. Haina de ziarist e doar o costumaţie de bal mascat, un joc, o convenţie. Articolele strânse în Baricadele şi alte câteva sute fac de fapt dovada unei ciudăţenii: avem, iată, un afluent mai mare decât cursul principal. Elegiac sau pătimaş, ironic sau sentimental, solidar sau sarcastic, Andrei Crăciun navighează pe afluentul gazetăriei, vegheat de Brunea-Fox şi Cosaşu, însă busola lui lăuntrică arată mereu spre vers, spre metafora neîngrădită de rimă, spre misterul împărtăşit.“

„Citind textele din Baricadele, cei care spun despre articolul de ziar că e perisabil şi sortit unui destin de efemeridă au prilejul să-şi revizuiască judecata. Şi să accepte că talentul, fineţea şi sensibilitatea alcătuiesc o armătură rezistentă la timp. Indiferent dacă scrie despre un destin fracturat, un oraş de basm, un meci sau o lichea, Andrei Crăciun o face la temperatură înaltă, cu stil şi cu o reconfortantă preţuire pentru limba română.“ (Radu PARASCHIVESCU)

  Andrei Crăciun: „Prima mea amintire este un cuvânt“ (Interviu, HoriaGhibutiu.ro, iunie 2014)