Genealogia moralei

Friedrich Nietzsche, Genealogia moralei

În colecția Paradigme

Mistuit de flacarile unui foc mocnit in interior, Nietzsche scrie Genealogia moralei ca pe o exorcizare de zeii moralei traditionale. Glorificarea instinctelor de mila, abnegatie ori sacrificiu de sine i se pare sublima, dar de un sublim aducator de moarte. Numai intr-o epoca ce se apropie de sfarsit, cand omul nu mai are forta sa traiasca plenar, ci schilodit, ca un creier, ca un stomac ori ca o ureche, morala poate ajunge sa propovaduiasca negarea vietii. Or, Nietzsche slaveste viata si elogiaza forta celui care si-o poate asuma, care intelege s-o implineasca, iar nu s-o nege. Daca sub masca imuabilitatii ceea ce era pana acum bun adaposteste devenirea sa, ba, mai mult, ascunde, ca pe o otrava, transformarea in inversul sau, e nevoie de o critica a valorilor traditionale ale moralei si chiar de o critica a moralei ca atare. Probabil ca tocmai prin demascarea chipului prezent al moralei se poate ajunge la reconfigurarea ei. Si totusi, opera lui Nietzsche nu claseaza problema moralei prin aceea ca o asaza pe cea din urma pe un temei nou. Urmarind demersul sau radical si acid, nu poti totusi sa nu te intrebi daca reconfigurarea moralei chiar ajunge astfel eliberata de orice rest de otrava. Traducere din germana de Liana Micescu. Traducerea textelor din latina si greaca Traian Costa

Despre Friedrich Nietzsche

FRIEDRICH NIETZSCHE, filozof al culturii, filolog, scriitor, una dintre figurile ilustre ale gândirii moderne din secolul al XIX-lea, s-a născut la 15 octombrie 1844 la Röcken, lângă Lützen, în Germania, într-o familie de pastori luterani. După studii liceale la colegiul din Pforta, urmează cursurile universităților din Bonn și Leipzig, mai întâi la Facultatea de Teologie, apoi la cea de Filologie Clasică, avându-l ca profesor pe cunoscutul Friedrich Wilhelm Ritschl. Distingându-se, încă din timpul studiilor, ca un strălucit cercetător, Nietzsche este propus de Ritschl pentru catedra de filologie clasică la Universitatea din Basel, unde ocupă, în 1869, un post de profesor. Din acea perioadă datează prietenia lui Nietzsche – el însuși muzician și compozitor – cu Richard Wagner, a cărui personalitate a avut asupra gândirii nietzscheene o influență substanțială. Decisivă a fost însă, pentru Nietzsche, întâlnirea cu filozofia lui Schopenhauer. În 1872 apare Nașterea tragediei din spiritul muzicii, studiu ce s-a bucurat de un deosebit ecou; între 1873 şi 1876 apar Considerații inactuale – o culegere de studii și reflecții filozofice. Începând cu 1876, starea sănătății sale se înrăutățește treptat, astfel încât, în 1879, renunță la postul de profesor, stabilindu-se alternativ în Elveția, la Sils-Maria pe valea Innului, în Italia și în sudul Franței, consacrându-se doar scrisului. Din 1878 datează Omenesc, prea omenesc, iar în 1881 apare Aurora. Gânduri asupra prejudecăților morale. În 1882 publică Ştiința voioasă, urmată de Așa grăit-a Zarathustra (1883–1884), Dincolo de bine și de rău (1886), Despre genealogia moralei (1887), precum și de noi ediții ale lucrărilor anterioare. În 1889 apare Amurgul idolilor. În același an, Nietzsche, grav bolnav psihic, este internat în diferite clinici. După câteva intervale de remisiune, în care se ocupă de reeditări, de traduceri din operele sale și de corespondență, se stinge din viață în 1900, la Weimar.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Genealogia moralei
An apariție: 2006
Ediție: Edidia a II-a
Pagini: 192
Format: 13X20 cm
ISBN: 973-50-1004-6
ISBN-10: 973-50-1004-6
Colecție: Paradigme
Autor: Friedrich Nietzsche

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente