Matei Cazacu

Matei Cazacu s-a născut la 11 iulie 1946. Este (din 1979) cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique din Franţa şi (din 1992) conferenţiar la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris.
În 1964 a absolvit Liceul Spiru Haret din Bucureşti, iar în 1969 obţine licenţa la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Din 1977 este arhivist paleograf, diplomat al École Nationale des Chartes din Paris. În 1979 obţine, la Universitatea Paris I Sorbonne Panthéon, titlul de doctor în istorie şi civilizaţie bizantină şi postbizantină. În 1984, este diplomat al École Pratique des Hautes Études, IVe section, Paris. Din 1997, conduce cercetări de istorie (docenţă) la Universitatea Paris X Nanterre. Între 1969 şi 1973 este cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române. În perioada 1977-1978 este bibliotecar la Commission du Vieux Paris. Între 1975 şi 1992 este conferenţiar la Universitatea Paris IV, Sor­bonne Nouvelle. Din anul 1977, s-a angajat în mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România, mai întâi în mişcarea Paul Goma, apoi în Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului, Secţia română. Din 1982, a activat ca membru în Asociaţia pentru Apărarea Monumentelor Istorice din România şi în operaţiunea Villages roumains. Din 1977, a colaborat la Radio Europa Liberă, BBC, Vocea Americii, Radio France Internationale, Radio Canada, France Inter şi la televiziunea franceză(TF1 şi Antenne 2).