Mihail Sebastian

MIHAIL SEBASTIAN (pseudonimul literar al lui Iosif M. Hechter), romancier, dramaturg, eseist şi publicist român, s-a născut la 18 octombrie 1907, la Brăila, într-o familie de origine evreiască.
Între 1915 şi 1926 urmează clasele primare şi Liceul „Nicolae Bălcescu“ din oraşul natal. Absolvă Facultatea de Drept şi Facultatea de Filozofie ale Universităţii din Bucureşti, după care încearcă, fără succes, să-şi ia doctoratul la Paris. Lucrează ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind şi avocat pledant. Debutează în 1926 cu versuri în revista ieşeană Lumea. Bazar săptămânal şi, în publicistică (sub pseudonimul Mihail Sebastian), la ziarul Politica. În 1928, începe să publice la Universul literar, Tiparniţa literară, Vremea. Tot în 1928, devine colaborator, apoi (până în decembrie 1933) redactor la Cuvântul (condus de Nae Ionescu), publicaţie care, în ianuarie 1934, după asasinarea lui I.G. Duca, este suspendată din cauza pronunţatei orientări progardiste a directorului său. În 1932–1933 este redactor la România literară (săptămânal condus de Liviu Rebreanu), iar între 1932 şi 1936 colaborează la revista Azi (condusă de Zaharia Stancu), apoi la Revista Fundaţiilor Regale (redactor între 1936 şi 1940), Rampa, Viaţa românească, L’Indépendance roumaine şi altele.
În 1932 îi apare primul volum, Fragmente dintr-un carnet găsit, iar un an mai târziu, pseudoromanul Femei. În 1934, publică De două mii de ani…, cu o prefaţă de Nae Ionescu. Atacurilor şi criticilor tendenţioase declanşate de publicarea acestui volum le răspunde cu lucrarea polemică Cum am devenit huligan (1935). Îi apar romanele Oraşul cu salcâmi (1935, premiat de Societatea Scriitorilor Români) şi Accidentul (1940). Se impune în viaţa literară ca dramaturg cu piesele de teatru Jocul de-a vacanţa, Steaua fără nume, Ultima oră (ulterior ecranizate) şi Insula (neterminată).
La 7 septembrie 1940, în baza Decretului-lege din 9 august 1940, Mihai Sebastian este „licenţiat din serviciu, fiind evreu“: i se interzice să mai profeseze ca jurnalist şi i se retrage şi licenţa de avocat pledant. Predă literatura română la Liceul Evreiesc din Bucureşti. În perioada războiului nu are drept de semnătură. Piesa Jocul de-a vacanţa este interzisă. Pentru a face posibilă reprezentarea, la 1 martie 1944, a piesei Steaua fără nume, un fost coleg de liceu, avocatul Ştefan Enescu, acceptă rolul de „autor“ al piesei, sub pseudonimul Victor Mincu. La începutul anului 1945 este numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe. În acelaşi an, ia fiinţă Universitatea Liberă Democratică, unde urma să ţină cursuri şi Mihail Sebastian. Dar în ziua de 29 mai, în drum spre Universitate, este lovit de un camion şi moare, la vârsta de 38 de ani.
Inedit vreme de cincizeci de ani, Jurnalul (1935–1944), publicat în 1996 la Editura Humanitas, a fost tradus şi editat în mai multe ţări: Franţa, SUA, Olanda, Cehia, Marea Britanie şi Germania (ediţia germană a primit, în 2006, Premiul „Geschwister Scholl“).