Aleksander Wat

ALEKSANDER WAT – pseudonimul lui Aleksander Chwat (1 mai 1900, Varşovia – 29 iulie 1967, Antony, Franţa) –, poet, prozator şi teoretician al artei, este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori polonezi ai secolului XX. Descendent al unei vechi şi distinse familii evreieşti, a urmat cursurile Universităţii din Varşovia, unde a studiat filozofia, psihologia şi logica. A avut legături strânse cu avangarda literară, publicându-şi prima carte de poezie, JA z jednej strony i JA z drugiej strony mego mopsożelaznego piecyka (Eu de o parte şi eu de partea cealaltă a sobei mele de fier) în 1920, iar câţiva ani mai târziu, în 1927, o culegere de povestiri intitulată Bezrobotny Lucyfer (Lucifer şomer). Wat a editat o serie de reviste influente – printre care Nowa Sztuka (Noua Artă) şi Miesięcznik Literacki (Mensualul Literar) – şi a ajutat la diseminarea operei lui Maiakovski şi a futuriştilor în Polonia, înainte de a deveni adept al partidului comunist. Între 1933 şi 1939 a fost directorul literar al celei mai renumite edituri poloneze de la acea vreme, Gebethner & Wolff. În 1939, după invadarea Poloniei de către nazişti, s-a refugiat la Lvov. Arestat în 1940 de NKVD, a fost încarcerat la Zamarstînov, apoi transferat succesiv la Kiev, Lubianka, Saratov. Amnistiat în noiembrie 1941, a fost trimis în Kazahstan. În 1946 a primit permisiunea să se întoarcă în Polonia, unde a fost numit redactor-şef la PIW (Institutul Editorial de stat), dar, din cauza convingerilor anticomuniste, a fost silit să renunţe la această funcţie, câştigându-şi viaţa mai ales ca traducător. Anul 1953 a marcat începutul unei boli nervoase incurabile cu caracter psihosomatic. În 1959 a emigrat în Franţa. În 1963 Wat a fost invitat să predea literaturi slave la Center for Slavic and East European Studies de la University of California (Berkeley). De la începutul anului 1964 şi până în iunie 1965, Wat s-a aflat la Berkeley, unde a înregistrat o serie de convorbiri despre viaţa sa (pe care le considera un fel de „jurnal vorbit") cu Czesław Miłosz, publicate postum sub titlul Secolul meu. Copleşit de boala care l-a măcinat vreme de paisprezece ani, Aleksander Wat s-a sinucis pe 29 iulie 1967, la domiciliul său de la Antony (Franţa). Mărturiile lui Wat reprezintă o tulburătoare radiografie a sistemului totalitar comunist, bazată în mare măsură pe propriile trăiri şi experienţe, pe observaţii şi analize concrete, dezvăluind nu doar drama unui intelectual rafinat, ci în primul rând dimensiunea răului pe care l-a generat un astfel de sistem.