Amza Pellea

AMZA PELLEA (1931–1983) este unul dintre cei mai importanţi actori români. A acoperit o gamă completă de roluri, de la comedie pînă la dramă și tragedie. A fost creatorul şi interpretul lui Nea Mărin, ţăranul oltean arhetipal; pe de altă parte, a întruchipat (în film) două mari figuri istorice ale românilor, Decebal şi Mihai Viteazul. S-a născut la Băileşti, jud. Dolj, într-o familie cu cinci copii. A fost elevul Colegiului Naţional Carol I din Craiova, după care a urmat cursurile IATC „I.L. Caragiale" din București. Reprezentant al promoţiei de aur
a teatrului românesc (1956), a jucat în peste 80 de roluri la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti; în anii 1973–1974 a fost directorul Teatrului Naţional din Craiova; în perioada 1974–1983 a predat la IATC.
Roluri importante în teatru: Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest, de Oscar Wilde), Horatio (Hamlet, de Shakespeare), Otto Katz (Soldatul Švejk, de Hašek) pe scena craioveană, în perioada stagiaturii (1957–1959); Platonov (Un Hamlet de provincie, de Cehov, 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia, de Al. T. Popescu, 1969), Hrisanide (Interesul general, de Aurel Baranga, 1972), Hickok (Buffalo Bill şi indienii, de A. Kopit, 1973), „inginerul" din Nic Nic la Teatrul de Comedie din București; Petre Dinoiu (Comoara din deal, de Corneliu Marcu, 1977), Vlad Ţepeş (A treia ţeapă, de Marin Sorescu, 1979) la Teatrul Național din București. A revenit la Teatrul de Comedie în 1983, realizînd ultimul său rol ca actor de teatru, Muromski (în Procesul, de Suhovo-Kobilin).
A jucat în peste 50 de filme, dintre care: Setea (1961); Tudor (1963); Neamul Şoimăreştilor, Haiducii, Răscoala (1966); Dacii (1967); Columna (1968); Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971); Puterea şi adevărul, Ciprian Porumbescu, Ultimul cartuş (1973); Nemuritorii, Ulzana, căpetenia apaşilor, Tată de duminică, Osînda (premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, pentru rolul Manolache Preda la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, 1977), Lumina pe coline, Trei zile şi trei nopţi (1976); Împuşcături sub clar de lună (1977); Nea Mărin miliardar, Mihail, cîine de circ (1979); Duios Anastasia trecea, Casa dintre cîmpuri (1980); Ana și „hoţul" (1981); Imposibila iubire (1983). Nea Mărin miliardar, film realizat după o idee a sa și la scenariul căruia a contribuit, a deținut recordul absolut de audiență înainte de 1990 – 14,6 milioane de spectatori.
A făcut emisiuni cu personajul Nea Mărin mai întîi la radio, în 1969, apoi, începînd din 1970, la invitația lui Tudor Vornicu, la televiziune. Textele cu Nea Mărin îi apar în 1973 într-o carte (Să rîdem cu... Amza Pellea, Ed. Scrisul Românesc, Craiova).