Barbu Ollănescu-Orendi

BARBU OLLĂNESCU-ORENDI s-a născut în 1934, într-o familie din înalta societate bucureşteană, cu rădăcini în vechi familii boiereşti din Ţara Românească şi Moldova, care au dat ţării avocaţi, ofiţeri superiori, profesori universitari şi oameni politici. A urmat cursurile Liceului Francez din Bucureşti, iar apoi, din cauza desfiinţării acestei instituţii de învăţământ, pe cele ale Şcolii Elementare „Iancului" şi ale Liceului Clasic Mixt. În 1959 a absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti. În adolescenţă şi în tinereţe a practicat echitaţia, iahtingul şi scrima. Din 1952, a făcut parte din lotul naţional de scrimă, categoria juniori, iar apoi din lotul naţional mare, reprezentând România la diverse competiţii internaţionale. În 1960 a fost arestat, odată cu părinţii săi şi alţi membri ai familiei, pentru vina de a-l fi ascuns timp de doisprezece ani pe unchiul său René-Radu Policrat, căutat cu înverşunare de autorităţi. A fost condamnat la trei ani de detenţie, pe care i-a executat în arestul de la Uranus, la închisoarea Jilava şi în colonia de muncă Periprava. După eliberarea din închisoare, a lucrat ca inginer în diverse întreprinderi bucureştene, iar în 1977 a emigrat împreună cu toată familia sa în Germania. S-a stabilit la Geretsried şi a început o carieră de om de afaceri, ajungând un nume foarte bine cunoscut în domeniul maşinilor de imprimat pe materiale textile. A continuat să întreţină legături cu membrii familiei sale rămaşi în România, interesându-se neîncetat, mai ales după 1990, de evoluţia evenimentelor politice şi sociale din ţară. În 2013, pentru a nu se pierde amănunte despre România de altădată, despre educaţia şi stilul de viaţă al vechii elite româneşti, a încheiat redactarea amintirilor sale, pe care le-a scris la îndemnul celor apropiaţi, printre care soţia sa, Renate, şi nepoata sa, Oana Pellea, care i-au fost şi cele dintâi cititoare.