Contele de Saint-Aulaire

Auguste-Félix-Charles de Beaupoil, CONTE DE SAINT-AULAIRE(1866–1954), descendent al unei vechi familii aristocrate franceze, a avut o strălucită carieră diplomatică în nordul Africii (Tunisia, Maroc), America Latină (Peru, Chile, Brazilia), precum şi în câteva ţări europene (Austro-Ungaria, România, Anglia). A fost director al prestigioasei publicaţii Revue d’histoire diplomatique, semnând şi cronici politice în cotidianul conservator Le Figaro. Autor de biografii, printre care: Richelieu (1930), Talleyrand (1936), François-Joseph (1945), Mazarin (1946). Articolele sale au fost reunite în volume precum Mythologie de la Paix (1930), Genève contre la Paix (1937) şi Renaissance de l’Espagne (1938). În mai 1916, contele de Saint-Aulaire a fost numit ministru plenipotenţiar la Bucureşti, reușind în câteva săptămâni să obțină angajamentul României alături de Antantă. A contribuit decisiv, împreună cu Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Berthelot, la netezirea relațiilor României cu Aliații și la reorganizarea țării atât în timpul refugiului la Iași împreună cu familia regală, cât și după încheierea războiului. Și-a pus în mod deosebit amprenta pe destinul ţării noastre în cursul negocierilor de pace, în urma cărora s-a înfăptuit România Mare.