Dan Sluşanschi

DAN SLUŞANSCHI (1943-2008), unul dintre cei mai proeminenţi clasicişti şi filologi români, a fost profesor la Universitatea din Bucureşti, unde a ţinut cursuri de lingvistică indo-europeană (limbă şi mitologie), istoria literaturii sanscrite, veche persă (istorie, civilizaţie, limbă), istoria limbii latine, sintaxă latină, sintaxă greacă, latină medievală şi neolatină, critică de text şi metrică antică. A fost profesor invitat la universităţile din Bruxelles, Liège, Berlin, Caen, Chişinău, Cluj, Timişoara, Constanţa şi doctor honoris causa al Universităţii din Caen. A publicat studii de specialitate şi cursuri universitare (Le vocabulaire latin des gradus aetatum, 1974; Sintaxa propoziţiei latine, 1984, 1994; Introducere în studiul limbii şi culturii indo-europene, 1987, cu Lucia Wald; Du latin aux langues romanes, 1991, cu Maria Iliescu; Sintaxa frazei latine, 1994), precum şi mai bine de 150 de articole ştiinţifice, eseuri şi recenzii în reviste de prestigiu din ţară şi din străinătate. A tradus, singur sau în colaborare, din operele lui Emile Benveniste, Giuliano Bonfante, Pierre Grimal, Georges Dumézil. A editat opera lui Dimitrie Cantemir scrisă în limba latină şi a tradus pentru prima oară în limba română Istoria creşterilor şi a descreşterilor Curţii Othman[n]ice. A tradus, de asemenea, din dialogurile platoniciene. Pentru opera sa, a primit Premiul „Perpessicius" al revistei Manuscriptum, Premiul „Timotei Cipariu" al Academiei Române şi Premiul Naţional al Cărţii (împreună cu Francisca Băltăceanu). Dan Sluşanschi este autorul singurei traduceri integrale în limba română, în metrul originar, a epopeilor homerice, căreia i se adaugă traducerea, tot în hexametri, a Eneidei lui Virgiliu. De-a lungul întregii sale cariere, a militat pentru revirimentul studiilor clasice şi umaniste în România. Într-unul dintre ultimele interviuri îşi mărturisea această profesiune de credinţă: „Filologul este Atlas, cel care poartă lumea culturii pe umerii săi. Umanismul nu este o fabrică de fum sau de fumuri, ci chezăşia statornică a nădejdii că omul şi omenirea mai au un viitor, un altul decât prăbuşirea în apocalipsă".