Denis de Rougemont

Gânditorul elvețian DENIS DE ROUGEMONT (1906–1985) a întemeiat curentul personalist în filozofia europeană. Își începe cariera ca editor al unor importante volume de filozofie (Kierkegaard, Barth, Berdiaev, Ortega y Gasset) la editura Je sers. În anii '30 contribuie la înfiinţarea a două reviste care promovează grupările personaliste din care face parte, Esprit şi Ordre Nouveau, semnând de asemenea articole în Nouvelle Revue Française. Între 1935 şi 1936 este lector de literatură franceză la Universitatea din Frankfurt, perioadă reflectată în Jurnalul din Germania, excepţională mărturie a nazificării ţării. În 1939 publică una dintre cărţile marcante ale eseisticii europene, Iubirea şi Occidentul. În timpul războiului se refugiază în Statele Unite, unde lucrează la secţia franceză a Vocii Americii, scriind totodată o altă operă importantă, Partea Diavolului (1942). Revenit în Europa, se dedică mişcării intelectualilor pentru federalizarea vechiului continent şi înfiinţează grupuri de reflecţie şi de acţiune în vederea îndeplinirii acestui deziderat vital.
Opere: Le Paysan du Danube (1932), Politique de la Personne (1934), Penser avec les Mains (1936), Journal d’un intellectuel en chômage (1937), Journal d’Allemagne (1938; Jurnal din Germania, 1935–1936, Humanitas, 2018)), Amour et l’Occident (1939, revizuită în 1956 și 1972), Mission ou démission de la Suisse (1940), La Part du Diable (1942/1944; Partea Diavolului, Humanitas, 2006), Journal des deux mondes (1946; Jurnal din două lumi, 1939–1946, Humanitas, în curs de apariție), L’Europe en jeu (1948), Lettres aux députés européens (1950), L’Aventure occidentale de l’Homme (1957), Fédéralisme culturel (1965), Les Mythes de l’Amour (1972), L’Avenir est notre affaire (1977), L’Ecrivain et la politique: les problèmes de l’engagement (1978).