FRANCESKA MICHALSKA (1923–2016), născută în Volînia, teritoriu pe care Tratatul de la Riga (1921) îl atribuise URSS-ului, într-o familie de polonezi, a îndurat suferințele unui secol cumplit: Marea Foamete (Holodomor) din anii 1932–1933, brutalitățile regimului stalinist, deportarea din 1936, care a dus-o, alături de familia sa, în stepa deșertică din nordul Kazahstanului, iar apoi războiul. La capătul unui anevoios drum al suferinței, care a purtat-o de la Alma-Ata, prin Harkov și Cernăuți, până la Wrocław, hrănindu-se, în cel mai bun caz, cu pesmeți înmuiați în apă, a reușit să-și împlinească visul de a deveni medic. În 1951 se repatriază în Polonia și devine un renumit medic pediatru. Volumul autobiografic În numele vieții. Amintirile unei supraviețuitoare, 1923–1951 a apărut mai întâi în polonă la Wydawnictwo Literackie, apoi în franceză la Editura Noir sur Blanc, și a fost inclusă pe lista scurtă a Premiului Literar COGITO în 2008. Ediția în limba franceză, pe care am ales să o traducem, a fost îngrijită de Vera Michalska, nora autoarei și fondatoarea Editurii Noir sur Blanc, împreună cu soțul său, Jan Michalski. După decesul soțului său, Vera Michalska a înființat Fundația Jan Michalski, care l-a găzduit și premiat generos, printre alții, pe Thierry Wolton. În noiembrie 2024 a apărut și traducerea în limba engleză la World Editions.