F.W.J. Schelling

FRIEDRICH WILHELM JOSEPH SCHELLING s-a născut la 27 ianuarie 1775 în localitatea Leonberg, lângă Stuttgart. Între 1790 şi 1795 a studiat la celebrul seminar Tübinger Stift, unde Hölderlin şi Hegel i-au fost colegi de cameră. Între 1795 şi 1798 a fost profesor particular la Stuttgart şi la Leipzig. Apoi, sprijinit de Goethe, a început o răsunătoare şi controversată carieră universitară. A predat filozofia la Jena (1798-1803), Würzburg (1803-1806), München (1806-1820), Erlangen (1820-1827), din nou München (1827-1841), Berlin (1841-1846). S-a stins din viaţă la 20 august 1854, la Bad Ragaz, în Elveţia.
Operele principale: Über die Möglichkeit einer Form der Philosophie überhaupt (Despre posibilitatea unei forme a filozofiei în genere, 1794); Vom Ich als Prinzip der Philosophie oder über das Unbedingte im menschlichen Wissen (Despre Eu ca principiu al filozofiei sau despre necondiţionat în cunoaşterea umană, 1795); Philosophische Briefe über Dogmatismus und Kritizismus (Scrisori filozofice despre dogmatism şi criticism, 1795/1796); Abhandlungen zur Erläuterung des Idealismus der Wissenschaftslehre (Disertaţii pentru lămurirea idealismului din Doctrina ştiinţei, 1797); Ideen zu einer Philosophie der Natur (Idei pentru o filozofie a naturii, 1796/1797); Von der Weltseele (Despre sufletul universal, 1798); Erster Entwurf eines Systems der Naturphilosophie (O primă schiţă a unui sistem al filozofiei naturii, 1799); System des transzen dentalen Idealismus (Sistemul idealismului transcendental, 1800; trad. rom. Editura Huma nitas, 1995); Darstellung meines Systems der Philosophie (Expunerea sistemului meu filozofic, 1801); Bruno oder über das göttliche und natürliche Prinzip der Dinge (Bruno sau despre principiul divin şi principiul natural al lucrurilor, 1802; trad. rom. Editura Humanitas, 1995); Vorlesungen über die Methode des akademischen Studiums (Prelegeri despre metoda studiului academic, 1803); Darstellung des wahren Verhältnisses der Naturphilosophie zu der verbesserten Fichteschen Lehre (Expunerea adevăratei relaţii dintre filozofia naturii şi doctrina fichteeană îmbunătăţită, 1806); Über das Verhältnis der bildenden Künste zu der Natur (Despre relaţia artelor plastice cu natura, 1807); Philosophische Untersuchungen über das Wesen der menschlichen Freiheit (Cercetări filozofice asupra esenţei libertăţii umane, 1809). Au apărut postum (1856-1861), în ediţia în 14 volume îngrijită de fiul său, K.F.A. Schelling: Philosophie der Kunst (Filozofia artei), Philosophie der Mythologie (Filozofia mitologiei), Philosophie der Offenbarung (Filozofia revelaţiei).