Gabriel García Márquez

GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ s-a născut în 1927 la Aracataca, în Columbia. Își petrece copilăria în satul natal, crescut de bunicii materni. După moartea bunicului, în 1936, locuiește cu părinții, mai întâi în Sincelejo, apoi în Baranquilla. În 1947 ajunge la Bogota pentru a studia dreptul și științele politice la Universitatea Națională din Columbia, dar renunță la facultate și devine reporter al ziarului El Universal în Cartagena de Indias. Lucrează apoi la importante publicații din Columbia, călătorește în Europa, apoi în Cuba, devenind ulterior corespondent al agenției cubaneze de știri Prensa Latina la New York. După această apropiere de regimul comunist, își petrece următorii ani în Europa, Havana Columbia și Mexic, unde se și stabilește în 1981. Moare în 2014, în Ciudad de Mexico. De la debutul din 1950, cu Ochi de câine albastru, publică în ritm constant, consacrarea internațională fiindu-i adusă de Un veac de singurătate (1967) și consolidată de Toamna patriarhului (1975), Cronica unei morți anunțate (1981) și Dragostea în vremea holerei (1985). În 1982, Gabriel García Márquez a primit Premiul Nobel pentru Literatură.