Heinrich Heine

S-a nascut in decembrie 1797 la Dusseldorf. A studiat la universitatile din Bonn, Berlin si Gottingen (la ultima a obtinut chiar titlul de doctor in drept, dar i s-a refuzat cariera didactica). Din 1822 a publicat volume de versuri, intampinate curand cu entuziasm. A fost recunoscut ca unul dintre cei mai mari poeti germani, autor de poezii lirice si poeme epice de mare notorietate. In mai 1831 s-a mutat la Paris, iar exilul sau a ajuns definitiv dupa decizia din decembrie 1835 care i-a interzis, in patrie, toate scrierile. Spre a supravietui, a obtinut o pensie din partea statului francez. A revenit in Germania doar pentru doua scurte perioade, in 1843 si 1844 – dupa prima calatorie scriind epopeea satirica, „autocritica nationala“ exemplara, Deutschland. Ein Wintermärchen (Germania. O poveste de iarna). A trait si lucrat tintuit la pat din mai 1848 pana la moartea survenita la 17 februarie 1856. Heine a scris si lucrari in proza, inclusiv unele cu caracter exegetic. Pentru a dura punti de legatura culturala intre Franta si Germania, el a elaborat in 1832–1834 doua eseuri-studii, Zur Geschichte der neueren schönen Literatur in Deutschland (Contributii la istoria literaturii frumoase moderne in Germania), reintitulat apoi Die Romantische Schule (Scoala romantica), si Zur Geschichte der Religion und Philosophie in Deutschland (Contributii la istoria religiei si a filozofiei in Germania). Primul a fost terminat la inceputul lui 1833, al doilea – la sfarsitul lui 1834. Ele au fost tiparite mai intai in traducere franceza. In originalul german au aparut in ordine inversa, in 1835 Istoria religiei si a filozofiei, in 1835–36 Scoala romantica. Cele doua texte, intocmite initial pentru cititorul intelectual francez, spre a-i facilita cunoasterea spiritualitatii germane, au ajuns cunoscute si venerate, in urma numeroaselor traduceri, in toata lumea.