Henri-Irenee Marrou

Biografia lui Henri-Irenee Marrou nu are nimic spectaculos. Se „reduce“ la o lista de titluri academice, de functii stiintifice, precum si la lucrarile publicate, rezultat al cercetarilor intreprinse de-a lungul unei vieti intregi si care au marcat puncte de reper in domeniile respective. S-a nascut la Marsilia, in 1904, ca fiu al unui modest muncitor tipograf, Louis Marrou. In insoritul si stravechiul port mediteranean si-a facut studiile liceale; a absolvit Scoala Normala Superioara de la Paris, apoi, ca bursier, a urmat si cursurile Scolii Franceze de la Roma, ajungand sa cumuleze astfel titlurile de licentiat in istorie si geografie si doctor in litere. Dupa anii de invatatura, H.-I. Marrou a considerat ca este de datoria lui sa impartaseasca si altora mai tineri tezaurul de cunostinte acumulat in diferite scoli pe care le-a frecventat. In 1932 este numit, prin concurs, profesor la Institutul Francez din Neapole; in 1937, ocupa un post de profesor la Universitatea din Cairo. Aici incepe temeinice studii de literatura medievala araba. Intre anii 1938 si 1945, mai functioneaza, rand pe rand, la Facultatile de Litere din Nancy, Montpellier, Lyon. Timp de trei decenii, din 1945 pana in 1975, cu doi ani inaintea mortii sale, va preda istoria crestinismului la Paris, la Sorbona. Prima sa lucrare mai importanta apare in 1934: Fondement d'une culture chretienne (Bazele unei culturi crestine). Paralel cu preocuparile didactice, H.-I. Marrou isi continua cercetarile in domeniul muzicii. Asa ca, opt ani mai tirziu, publica Traite de la musique selon l'esprit de Saint Augustin (Tratatul despre muzica in spiritul Sfantului Augustin) iar, in 1944, Le Livre des Chansons ou Introduction a la connaissance de la chanson populaire francaise (Carte despre cantece sau Introducere in studiul cantecului popular francez). Lista operelor sale se va imbogati cu alte lucrari valoroase, dovedind cat de vast este orizontul spiritual al acestui savant; amintim cateva dintre ele: L'Ambivalence du temps de l'histoire chez Saint Augustin (Caracterul ambivalent al timpului istoric la Sfintul Augustin); Saint Augustin et la fin de la culture antique (Sfantul Augustin si sfarsitul culturii antice); Nouvelle Histoire de l'Eglise (O noua istorie a Bisericii); Etudes sur les scenes de la vie intellectuelle figurant sur les monuments funeraires romains (Studii asupra asupra scenelor de pe monumentele funerare romane prezentand viata intelectuala); Histoire de l'education dans l'Antiquite (Istoria educatiei in Antichitate); De la connaissance historique (Despre stiinta istoriei); Saint Augustin et l'augustinisme (Sfantul Augustin si augustinismul); Theologie de l'histoire (Teologia istoriei). Valoarea muncii sale neobosite a fost de mult recunoscuta pe plan international, ceea ce a facut ca, in mod firesc, H.-I. Marrou sa onoreze cu activitatea sa si o serie de institutii de cultura franceze si straine al caror membru activ a fost. Printre acestea, se numara Academia Franceza, Institutul Arheologic German, Academia Pontificala Romana, Academia Britanica, Academia Bavareza, Academia Olandeza de Stiinte, Academia Dei Lincei din Roma. A mai fost membru al Societatii pentru prietenia iudeo-crestina, membru al Academiei „Charles Cros“ si presedinte al Institutului Stiintific Franco-Canadian. A avut, de asemenea, o bogata activitate publicistica atat in Franta, cat si in strainatate; inca din 1934 a fost criticul muzical titular al revistei Esprit. De o modestie adeseori relevata de cei care l-au cunoscut, profesorul Henri-Irenee Marrou a facut parte dintre acei cercetatori pasionati care nu urmaresc o glorie facila. Dar studiile sale s-au inscris printre lucrarile de referinta in istoria muzicii, a religiei, a culturii antice.