Horace McCoy

HORACE MCCOY (1897-1955) s-a născut într-o familie de origine americano-irlandeză, în Nashville, Tennessee. A părăsit şcoala la şaisprezece ani, câştigându-şi existenţa ca şofer de taxi, mecanic şi comis voiajor. A luptat în Primul Război Mondial, fiind decorat pentru bravură. În timpul Marii Crize a anilor '30, pleacă la Hollywood, la invitaţia unui agent, dar nu reuşeşte să obţină rolul pentru care dă probă. Cum recesiunea economică se adânceşte, McCoy e nevoit să doarmă în maşini abandonate, să accepte slujbe modeste (culegător de fructe, vânzător etc.), până când e angajat ca bodyguard la un maraton de dans în Santa Monica, experienţă care va sta la baza romanului Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? (They Shoot Horses, Don't They? ), publicat în 1935. Va continua să scrie scenarii pentru filme de serie B, dar şi două romane, No Pockets in a Shroud (1937) şi I Should Have Stayed Home (1938), ambele mărturii autobiografice ale experienţelor sale amare la Hollywood. După nu mai puţin de şaisprezece scenarii, scrise între 1937 şi 1940, intră în elita scenariştilor hollywoodieni graţie filmului Gentleman Jim, cu Errol Flyn. La mijlocul anilor '40, Jean-Paul Sartre, André Gide şi André Malraux descoperă romanul Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, pe care Simone de Beauvoir îl va considera „primul roman existenţialist american". Deşi scriitorii europeni îl pun alături de Faulkner, Steinbeck şi Hemingway, McCoy, falit şi alcoolic, cade pradă depresiei. Cu un ultim efort va finaliza romanul Kiss Tomorrow Goodbye, cel mai bun roman al său de după Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, publicat în 1948. Moare pe 15 decembrie 1955, în timp ce lucra la un nou roman.