Ibn Hazm al-Andalusi

IBN HAZM (994-1064), născut la Córdoba, supranumit Andaluzul (al-Andalusī), este unul dintre cei mai importanţi teologi, filozofi, moralişti, istorici şi jurişti medievali. A scris în arabă peste patru sute de lucrări, din care s-au păstrat patruzeci, pe teme dintre cele mai diverse, de la dreptul islamic la genealogie, etică, epistemologie, religie comparată, teologie. A fost cunoscut în traduceri latineşti încă din vremea sa. Ca polemist, a fost primul care a atras atenţia, în scrierile lui teologice şi de drept religios, asupra epistolelor juridice ale creştinilor. S-a opus hermeneuticii alegorice, preferând interpretarea literală a Coranului, după metoda teologică zahirită. Tawq al-hamāma (Colierul porumbiţei) este singura scriere literară a acestui autor hispanoarab interesat în principal de teologie şi drept. Textul s-a păstrat într-o copie manuscrisă datată 1338. Editarea sa a avut drept urmare traducerea în numeroase limbi europene. Este una dintre cărţile-argument pentru susţinătorii „teoriei arabe", după care originea liricii trubadurilor şi a Minnesang-ului trebuie căutată în literatura arabilor.

Ibn Hazm, Encyclopaedia Britannica