Ingeborg Bachmann

INGEBORG BACHMANN s-a născut în 1926 la Klagenfurt, în Austria. După studii de filozofie, psihologie și germanistică la Innsbruck, Graz și Viena obține titlul de doctor cu o teză despre receptarea critică a lui Heidegger. Întâlnirea, în 1948, și prietenia cu poetul originar din Bucovina Paul Celan au avut o influență hotărâtoare asupra vieții și a operei lui Bachmann. În 1953 i se decernează premiul uneia dintre cele mai importante grupări literare postbelice din Germania, „Gruparea 47“, pentru volumul de versuri Die gestundete Zeit (Timp amânat). În perioada 1953–1957 locuiește la Roma, unde scrie al doilea volum de versuri, Die Anrufung des Großen Bären (Chemarea Marelui Urs, 1956). Volumul de povestiri Das dreißigste Jahr (Al treizecilea an, 1961) marchează trecerea autoarei de la poezie la proză. Spre sfârșitul anului 1965 se mută din nou la Roma, unde, pe lângă librete de operă, scrie romanul Malina (1971; Humanitas Fiction 2007, 2022) și culegerea de povestiri Simultan (1972), care urmau să alcătuiască, împreună cu alte fragmente de proză, un ciclu epic intitulat Todesarten (Variațiunile morții). Ingeborg Bachmann a primit Premiul pentru Literatură al orașului Bremen (1957), Premiul Georg Büchner pentru Literatură (1964) și Marele Premiu de Stat al Austriei (1968). Moare în 1973, în urma unui incendiu izbucnit în locuința sa de la Roma, vastul ei proiect narativ rămânând nefinalizat. Malina, uvertura întregului ciclu epic, este singurul roman terminat. În memoria scriitoarei se acordă anual, din 1977, la Klagenfurt, Premiul Ingeborg Bachmann, una dintre cele mai prestigioase distincții literare din spațiul de limbă germană. Din poezia lui Ingeborg Bachmann, Editura Humanitas Fiction a publicat în 2017 antologia Voi, cuvinte. 101 poeme antume și postume, în traducerea Anei Mureșan și a Ramonei Trufin.