Ion Vianu

ION VIANU (1934–2024) este fiul criticului literar Tudor Vianu. Studii, neterminate, de filologie clasică. Absolvent al Facultății de Medicină, 1960. Psihiatru și cadru universitar. În paralel, psihanalist clandestin și „sălbatec“. În 1977 părăsește România și se refugiază în Elveția (după ce denunțase folosirea psihiatriei împotriva disidenților politici), practicând psihiatria în mediul privat. Ion Vianu a fost o figură civică, publicist al exilului românesc, continuând această activitate și după Revoluție. Printre scrierile sale: eseuri – Stil și persoană, 1975, Frumusețea va mântui lumea și alte eseuri (regrupând varii volume), ed. a 2‑a, 2018; memorialistică – Amintiri în dialog, în colaborare cu Matei Călinescu, ed. a 4‑a, 2016, Humanitas, Exercițiu de sinceritate, 2009, „romanul autobiografic“ Amor intellectualis (premiul „Cartea anului 2010“, acordat de România literară), ed. a 2‑a, 2017, Între violență și compasiune, amintirile unui psihiatru, 2018, Elegie pentru Mihai, 2018; romane – Paramnezii, 2005, Necredinciosul, 2008, Arhiva trădării și a mâniei, 2016 (rezultat din fuziunea unor romane mai vechi, Caietele lui Ozias, 2004, și Vasiliu, foi volante, 2007).