Jean-Francois Lyotard

S-a nascut in 1924 la Versailles. Dupa obtinerea licentei (1950), a fost timp de zece ani profesor in invatamantul secundar, apoi a predat filozofia la mai multe universitati franceze si americane. In anii '60 a desfasurat o intensa activitate militanta in jurul revistei Socialisme ou Barbarie (impreuna cu Claude Lefort, Cornelius Castoriadis etc.). Filozofia lui, inspirata de Kant (L'enthousiasme, 1986), Marx, Freud (Derive a partir de Marx et Freud, 1973; Economie libidinale, 1974), Husserl (La phenomenologie, 1954), propune o critica a formelor istorice, estetice, tehnice, lingvistice ale modernitatii (Instructions payennes, 1977; Le differend, 1983). La condition postmoderne (1979) anunta si in filosofie sfarsitul modernitatii, prin epuizarea strategiilor sale narative. Termenul de „postmodern“ va fi reevaluat, dupa dezbaterea cu Habermas si Rorty, din anii '80 (Le Postmoderne explique aux enfants, 1986), in eseurile din ultima parte a vietii, in sensul unei rescrieri sau anamneze a modernitatii (L'inhumain, 1988; Moralites postmodernes, 1993). A murit in 1996.