Karen Blixen

KAREN BLIXEN, pe numele de fată Dinesen, s-a născut la Rungsted, lângă Copenhaga, într-o familie aristocratică, la 17 aprilie 1885. A studiat artele frumoase la Copenhaga, Paris și Roma. În 1905 a început să publice proză în reviste daneze. În 1914 s-a căsătorit cu baronul Bror Blixen-Finecke, de care a divorțat în 1925. Între 1914 și 1931 a trăit în Kenya, unde a cumpărat împreună cu soțul ei o plantație de cafea. După întoarcerea în Danemarca, a debutat în volum, la o editură americană, în 1934, cu Șapte povestiri gotice, scrise în engleză și semnate Isak Dinesen, pe care le-a rescris în daneză și le-a publicat la Copenhaga în 1935. A folosit și alte pseudonime, celebru rămânând însă acesta. A scris simultan în engleză și daneză, criticii lăudându-i engleza de o stranie frumusețe. Experiența africană i-a oferit substanța celebrului volum autobiografic Din inima Africii (Out of Africa/Den afrikanske Farm, 1937), apărut mai întâi la Londra și apoi în țara natală. Scris în anii Ocupației, volumul Povestiri de iarnă (Winter's Tales; Humanitas Fiction, 2014) a fost transmis clandestin în America, pentru a apărea în același timp cu versiunea daneză, Vinter-Eventyr, în 1942. Unicul ei roman, Răzbunătorii angelici, a văzut lumina tiparului în 1944. În anii '40-'50, fiind bolnavă, a scris tot mai puțin. Volumul Ultimele povestiri a fost publicat în 1957, iar Anecdote ale destinului în 1958. Personalitate fascinantă, admirată de Ernest Hemingway și Truman Capote, într-un turneu în SUA din 1959 a fost omagiată de mai mulți scriitori, printre care Arthur Miller, E.E. Cummings și Pearl Buck. Umbre pe iarbă, o scurtă continuare la Din inima Africii, apărută în 1960, și nuvela Ehrengard, publicată postum, în 1963, încheie opera lui Karen Blixen, care a murit la 7 septembrie 1962, fiind înmormântată pe domeniul său Rungstedlund, devenit ulterior muzeu. | blixen.dk