Marchizul de Custine

Astolphe Louis Leonor, marchiz de Custine, s-a nascut la 18 martie 1790 la castelul Niderviller din Lorena. (Tatal sau, Armand, va fi executat in 1794, iar mama sa, Delphine, va cunoaste inchisorile tinerei republici). Casatorit in 1821 cu Leontine de Saint-Simon de Courtomer, care nu avea decat optsprezece ani, in ciuda unui inceput de casnicie fericit si a nasterii unui fiu, marchizul va fugi in Anglia pentru a consuma o idila. Moartea sotiei sale, in 1823, si a micului sau fiu, in 1826, ii vor adanci criza. Personaj complex, sanctionandu-si propriile moravuri, marchizul de Custine va incerca sa se rascumpere prin scris. Cele patru romane publicate – Aloys ou le religieux du Mont-Saint-Bernard (1827), Le Monde comme il est (1835), Eihel (1835) si Romuald ou la Vocation (1848) - ca si piesa de teatru Beatrice Cenci nu se vor bucura insa de succes. Dornic de recunoasterea lumii literare, marchizul va juca rolul unui Mecena al vremii sale, la ale carui festinuri se vor intilni Hugo si Lamartine, Balzac si Stendhal, George Sand si Baudelaire. Va dobandi insa aprecierea numai dupa ce isi va fi descoperit adevarata vocatie, aceea de calator si autor al unor exceptionale documente umane inspirate de peregrinarile sale: L'Espagne sous Ferdinand VII (1838) si, mai ales, Lettres de Russie (1843), aceasta din urma bucurandu-se de un succes urias nu numai in Franta (cinci editii in unsprezece ani), ci in intreaga Europa, fiind imediat recunoscuta drept „cea mai inteligenta carte despre Rusia scrisa de un strain“. Marchizul de Custine se stinge din viata in 1858.