Margaret Yardley Potter

Toată lumea spune că era cea mai minunată femeie imaginabilă. Cea mai amuzantă, cea mai isteaţă, cea mai fermecătoare, cea mai iubitoare, inima oricărei petreceri. Era în stare să facă dintr-o reuniune de Crăciun un eveniment de neuitat în veci. Cele mai fericite amintiri din copilăria tatei sunt Crăciunurile petrecute cu Gima, când făceau ornamente comestibile punând un fir îndoit în fursecuri înainte să se coacă – reţeta e aici, în carte! – şi apoi atârnându-le direct în pom... după care câinii familiei răsturnau bradul ca să ajungă la podoabelefursecuri, dar nimeni nu dădea semne că i-ar păsa. (...) E clar că era o femeie cu inimă caldă şi generoasă, cum se vede din regulile ei de bază privitoare la ospitalitate, printre care: „Încercaţi să nu uitaţi zilele de naştere ale prietenilor" sau „cafea din plin" sau „Încercaţi să nu lăsaţi să se vadă de faţă cu oaspeţii sosiţi din senin că vă stânjeneşte apariţia lor neaşteptată – de multe ori şi ei sunt puţin stânjeniţi.“ (Elizabeth Gilbert)