Michel Leiris

MICHEL LEIRIS, scriitor suprarealist, etnolog şi critic de artă francez, s-a născut la Paris în anul 1901. A obţinut bacalaureatul în filozofie (1918), apoi a urmat cursuri de chimie, abandonate foarte curând. În perioada 1921-1924 i-a cunoscut pe Georges Bataille, Robert Desnos, Max Jacob, André Masson etc. Prin intermediul lui Masson, a pătruns în mişcarea suprarealistă, sub influenţa căreia a scris, în 1927-1928, romanul Aurora, publicat abia în 1946. În 1929 a intrat în redacţia revistei Documents, unde l-a cunoscut pe Marcel Griaule, care i-a trezit interesul pentru etnologie. Ca secretar-arhivist al „Misiunii Dakar-Djibouti", a ţinut jurnalul de bord al expediţiei, care avea să devină o carte tulburătoare: Africa fantomă (1934). A urmat cursul de etnologie al lui Marcel Mauss, precum şi un curs de istorie a religiilor primitive. Şi-a obţinut licenţa în litere la Sorbona în 1938. În acelaşi an a devenit director al Laboratorului de etnologie al Muzeului de Ştiinţe ale Naturii. În urma unei cure psihanalitice care a durat şase ani, a scris o autobiografie cu titlul L'Âge d'Homme (1939). După război, şi a continuat activitatea de etnolog, devenind director de cercetare la CNRS şi scriind în paralel poezie, proză, eseuri, critică literară şi de artă. A murit în anul 1990.