Osamu Dazai

OSAMU DAZAI (1909–1948), pseudonimul literar al lui Shūji Tsushima, s-a născut în satul Kanagi din prefectura Aomori, în partea cea mai de nord-est a insulei Honshū, insula principală a arhipelagului japonez. La puţină vreme după moartea tatălui, în 1923, Dazai a intrat la Liceul din Aomori, plecând astfel din casa părintească. Acolo, influenţat fiind şi de înclinaţiile artistice ale celorlalţi fraţi Tsushima, a început să scrie şi să publice texte literare atât în revista şcolii, cât şi în reviste literare. În 1927, Dazai a fost admis la Colegiul din Hirosaki, dar seria de succese academice şi literare care îl convinseseră deja că va deveni scriitor i-a fost întreruptă de vestea morţii marelui autor Ryūnosuke Akutagawa (1892–1927), un eveniment care a marcat nu numai parcursul vieţii şi carierei artistice ale lui Dazai, dar şi ale unei întregi generaţii de artişti. După ce s-a concentrat mai degrabă pe scris decât la studii, Dazai s-a mutat la Tōkyō în 1930 şi s-a înscris la cursurile Facultăţii de Limbă şi Literatură Franceză de la Universitatea Imperială din Tōkyō. În același an, are loc prima sa tentativă de sinucidere, după care viața scriitorului pornește pe o pantă descendentă. În 1935 și 1936 încearcă din nouă să se sinucidă, iar în 1948 își ia viața, alături de iubita lui. Trupul i-a fost găsit pe 19 iunie, când ar fi fost cea de-a 39-a lui zi de naştere.
Dazai a debutat în 1933 în revista Bannen cu nuvela Omoide și a continuat să scrie povestiri şi nuvele de-a lungul anilor 1940. Cei mai prolifici ani pentru opera lui s-au dovedit cei de după cel de-al Doilea Război Mondial, când sunt publicate contribuţiile lui esenţiale la literatura japoneză postbelică, nuvela Viyon no tsuma (1947), şi cele două mari romane, Amurg (1947) şi Decădere umană (1948).