Papa Ioan Paul II

KAROL JÓZEF WOJTYŁA, devenit, în 1978, PAPA IOAN PAUL II, s-a născut la 18 mai 1920 la Wadowice (în apropiere de Cracovia). A fost cel mai mic dintre copiii lui Karol Wojtyła şi ai Emiliei Kaczorowska. După absolvirea liceului Marcin Wadowita, în 1934, s-a înscris la Universitatea Jagiellonă din Cracovia şi la o şcoală de teatru. În 1939, când naziştii au închis universitatea, şi-a întrerupt studiile şi, pentru a nu fi deportat în Germania, a început să lucreze, întâi într-o carieră de piatră, iar apoi la fabrica de produse chimice Solvay. În 1942, a frecventat clandestin seminarul din Cracovia. După cel de-al Doilea Război Mondial şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie a Universităţii Jagiellone. A fost hirotonit preot în Cracovia, la 1 noiembrie 1946, şi a slujit în mai multe parohii din oraş. A obţinut doctoratul în teologie în 1948, cu o teză despre lucrările Sf. Ioan al Crucii. Apoi a devenit profesor de teologie morală şi de etică socială la seminarul major din Cracovia şi la Facultatea de Teologie din Lublin. La 4 iulie 1958 Papa Pius XII l-a numit episcop titular de Ombi şi auxiliar de Cracovia. Pe 13 ianuarie 1964 a fost numit arhiepiscop de Cracovia de către Papa Paul VI, care l-a creat cardinal pe 26 iunie 1967. A avut o importantă contribuţie la Conciliul Vatican II (1962–1965). A fost ales papă în Conclavul din 16 octombrie 1978 – al 263-lea succesor al Sfântului Petru şi primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian VI (1522). Cifrele legate de pontificatul Papei Ioan Paul II (de aproape 27 de ani, unul dintre cele mai lungi din istoria Bisericii) sunt impresionante: vizite la aproape toate parohiile Romei şi sute de vizite pastorale în Italia şi în întreaga lume, întâlniri cu zeci de milioane de pelerini, sute de audienţe şi întâlniri cu şefi de stat şi de guvern în timpul vizitelor oficiale. A iniţiat mai multe proiecte: Zilele Mondiale ale Tineretului, Întâlnirile Mondiale ale Familiilor, întâlniri de rugăciune pentru pace cu reprezentanţii altor religii, Marele Jubileu al Anului 2000 (la care au participat peste 8 milioane de pelerini), Anul Răscumpărării, Anul Marian şi Anul Euharistic. A acordat o mare importanţă canonizărilor şi beatificărilor, pentru ca exemplele sfinţilor şi fericiţilor să le fie de folos contemporanilor săi. A emis numeroase documente apostolice (enciclice, exortaţii, constituţii şi scrisori), a promulgat Catehismul Bisericii Catolice, a modificat Codurile de Drept Canonic răsăritean şi apusean şi a reorganizat Curia Romană. A publicat cinci cărţi: Trecând pragul speranţei (1994), Dar şi mister, la a 50-a aniversare a hirotonirii mele (1996), Tripticul roman (2003, meditaţii poetice), Ridicaţi-vă, să mergem (2004) şi Memorie şi identitate (2005). A supravieţuit unui atentat grav (13 mai 1981, Roma) şi altor câteva încercări de atentat. A avut un rol important în căderea regimului comunist (nu numai în Polonia, ci în întreaga Europă) şi o deosebită contribuţie spirituală în promovarea valorilor creştine, a toleranţei religioase, a dăruirii misionare şi a păcii. S-a stins din viaţă pe 2 aprilie 2005, în Duminica Milostivirii Divine. A fost beatificat de Papa Benedict XVI pe 1 mai 2011, iar pe 27 aprilie 2014 a fost trecut în rândul sfinţilor de Papa Francisc.