Paul Morand

Diplomatul PAUL MORAND (1888–1976) a fost un scriitor de succes în perioada interbelică; membru al Academiei Franceze (1968). A crescut într-o familie care întreţinea relaţii cu o serie de personalităţi ale vieţii culturale pariziene, între care scriitorii Stéphane Mallarmé, Oscar Wilde, Jean Girodoux, actriţa Sarah Bernhardt, compozitorul Jules Massenet sau sculptorul Auguste Rodin, prieteni cu tatăl său, el însuşi dramaturg şi pictor. Mai târziu a devenit apropiat al altor scriitori celebri, precum Marcel Proust sau Jean Cocteau. În 1927 s-a căsătorit cu Elena Suţu (născută Chrissoveloni), intrând într-o relaţie specială cu România, din care va rezulta de altfel şi volumul de faţă, a cărui primă ediţie a apărut în 1935, la editura pariziană Plon. Şi-a început cariera diplomatică în 1913, ca ataşat de legaţie la Londra. În 1925 a fost numit ambasador în Tailanda, iar în 1939 a revenit la Londra, dar a părăsit postul în anul următor, în urma înfrângerii Franţei. Între 1943 şi 1945 a fost ambasador al guvernului de la Vichy la Bucureşti şi apoi la Berna. Viaţa de diplomat i-a permis să-şi satisfacă apetitul pentru locuri exotice şi să scrie numeroase volume de proză de călătorie (New York, Paris-Tombouctou, Bucarest, Londres, Air indien, La route des Indes), care descriu cu talent spectacolul lumii şi deplâng decăderea morală a civilizaţiei occidentale în urma Primului Război Mondial. De altfel, puternic influenţat în tinereţe de Friedrich Nietzsche şi Oswald Spengler, a rămas încredinţat toată viaţa de decăderea civilizaţiei apusene. A debutat în 1921 cu volumul de proză scurtă Tendres Stocks (prefaţat de Marcel Proust şi tradus în engleză de Ezra Pound), urmat de Ouvert la nuit (1922), Fermé la nuit (1923), L’Homme pressé (1941), opere continuate după război cu un impresionant număr de romane şi volume de povestiri. Este autorul mai multor volume memorialistice, între care Journal inutile, publicat postum.