Pompiliu Eliade

Pompiliu Eliade (1869–1914) s-a nascut la Bucuresti. In 1891 a absolvit Facultatea de litere si filosofie cu teza Silogismul si adversarul sau Herbert Spencer. In perioada 1892–1895 s-a aflat in capitala Frantei, la Ecole Normale Superieure, ca bursier Hillel. In 1898 si-a sustinut doctoratul la Sorbona cu lucrarea De l'influence francaise sur l'esprit public en Roumanie: Les Origines (Ernest Leroux Editeur, 1898; Influenta franceza asupra spiritului public in Romania: Originile, Editura Univers, 1982). Tot pe linia istoriei mentalitatilor a scris studiul Histoire de l'esprit public en Roumanie au dix-neuvieme siecle, aparut in doua volume la Paris (1905 si 1914). Ca profesor suplinitor (1900), ulterior titularizat (1904), de limba si literatura franceza la Facultatea de litere din Bucuresti si-a publicat prelegerile in cartea Ce este literatura? Conditiunile si limitele acestei arte (1903; Editura Dacia, 1978) si cele trei studii comparatiste: Filosofia lui La Fontaine (1901), Gregoire Alexandresco et ses maitres francais (1904) si Cu privire la Maurice Maeterlinck (1912). A facut cronica literara si dramatica in revista bucuresteana L'independence roumaine; articolele au fost adunate in Causeries litteraires (3 vol., 1903). A fost directorul Teatrului National (1908–1911). Ca deputat din partea PNL (din 1907), a rostit in Camera cateva discursuri memorabile, ulterior publicate. A facut parte din Consiliul permanent al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice. A fost membru al Ateneului Roman si membru corespondent al Academiei Romane (din 1912).