Raymond Aron

Filozof, sociolog si politolog francez renumit(1905–1983). A studiat filozofia la prestigioasa Ecole Normale Superieure din Paris (1924–1928), unde a fost coleg cu Jean-Paul Sartre. Si-a inceput cariera universitara in Germania (1930–1933), asistand in mod direct la ascensiunea nazismului. Mobilizat in 1939, a participat la drole de guerre, apoi – in exil la Londra – a fost redactor-sef al al ziarului La France libre. Dupa razboi, a impletit jurnalismul cu activitatea universitara: a fost editorialist la Combat (1947), Le Figaro (1947-1976), L'Express (1976-1983); a tinut cursuri la College de France, Institut d'Etudes Politiques, Ecole Nationale d'Administration, Ecole Pratique des Hautes Etudes si la Sorbonne. In 1963 a fost ales membru al Academie des Sciences Morales et Politiques. A murit in 1983, lasand o opera bogata in care a respins cu fermitate ideologiile totalitare si a cautat explicatii pentru atractia maladiva pe care comunismul a exercitat-o asupra intelectualitatii franceze. Spre deosebire de Sartre, care a alunecat spre extrema-stanga (Aron il numea mon frere ennemi), a fost un conservator prudent si un analist critic al societatii liberale, poate cel mai lucid politolog al Frantei din a doua jumatate a secolului XX.

Carti:
L'Oppium des intellectuels (1955)
La tragedie algerienne (1957)
Paix et guerre entre les nations (1962)
La lutte des classes (1964)
Democratie et totalitarisme (1965)
Trois essais sur l'age industriel (1966)
Etapes de la pensee sociologique (1967)
D'une sainte famille a l'autre. Essai sur les marxismes imaginaires (1969)
Penser la guerre, Clausewitz (1976)
Plaidoyer pour l'Europe decadente (1977)
Memoires (1983)