R.G. Collingwood

ROBIN GEORGE COLLINGWOOD (1889–1943) a fost un filozof, istoric şi arheolog britanic, cu importante contribuţii în domeniul esteticii, al metodologiei filozofice şi al filozofiei istoriei. În anii 1950–1960, viziunea sa asupra filozofiei istoriei a fost un element important în cadrul dezbaterii privind natura explicaţiei în cuprinsul ştiinţelor sociale şi posibilitatea ca acestea să fie reduse la explicaţii specifice ştiinţelor naturii. Este totodată autorul unuia dintre cele mai importante tratate de metafilozofie apărute în prima jumătate a secolului XX, Eseu despre metoda filozofică (1933), o valoroasă încercare de a expune raţiunile pentru care filozofia constituie o disciplină autonomă, cu o metodă deosebită şi o tematică diferită de cele ale ştiinţelor naturii şi ale ştiinţelor exacte. Descris adesea drept un reprezentant al idealismului britanic, i se face prin aceasta o nedreptate, căci o astfel de etichetă nu surprinde tipul său aparte de idealism, mai degrabă conceptual decât metafizic. De altfel, în corespondenţa sa cu filozoful Gilbert Ryle, Collingwood respinge explicit eticheta de „idealist“, întrucât nu era un partizan al presupoziţiilor ultraraţionaliste pe baza cărora se structurase idealismul britanic la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. De la mijlocul anilor 1930, s-a lansat într-un dialog constant cu nou-apărutul curent al filozofiei analitice. A atacat ipoteza de tip neoempirist care predomina în etapele timpurii ale filozofiei analitice şi a susţinut o transformare logico-epistemologică a metafizicii, de la o cercetare asupra fiinţei (sau ontologie) la o cercetare a presupoziţiilor absolute sau principiilor euristice care guvernează diferitele forme de investigaţie. Reforma epistemologică pe care Collingwood o aduce în metafizică asigură un rol şi o tematică distincte pentru investigaţia de tip filozofic, ceea ce îl distanţează pe acest gânditor de moda vremii, care fie prezenta o concepţie strict terapeutică asupra filozofiei, fie reducea filozofia la o analiză a limbajului.
Principalele lucrări: Religion and Philosophy (1916), Speculum Mentis; or, The Map of Knowledge (1924), Outlines of a Philosophy of Art (1925), An Essay on Philosophical Method (1933), The Principles of Art (1938), An Essay on Metaphysics (1940), The New Leviathan (1942), The Idea of Nature (1945), The Idea of History (1946), Essays in the Philosophy of Art (1964), Essays in the Philosophy of History (1965), Essays in Political Philosophy (1989).