Sandor Marai

Sandor Marai (1900, Kosice, Slovacia – 1989, San Diego, California) este unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai literaturii maghiare din secolul XX, inscriindu-se in familia scriitorilor din care mai fac parte Schnitzler, Zweig si Musii. Si-a trait cea mai mare parte a vietii in exil, iar inainte de a parasi de bunavoie tara a interzis sa i se publice cartile in Ungaria atata vreme cat aceasta este sub ocupatie sovietica, astfel ca opera lui Sandor Marai a inceput sa fie publicata in Ungaria abia dupa 1990. Intre 1919-1928 a colaborat la prestigioase reviste din Franta si Germania, dupa care, vreme de 20 de ani, a fost un participant activ la viata literara din Ungaria, fiind deseori tinta atacurilor colegilor de breasla, care l-au acuzat de nihilism si egocentrism, in 1948 a parasit definitiv tara. A locuit in Elvetia, Italia, Franta, Austria, New York, apoi s-a stabilit la San Diego; a dus mereu dorul Europei, unde a revenit frecvent, dar niciodata in Ungaria. A publicat numeroase romane si volume de eseuri, jurnale, memorii, versuri, succesul acestora fiind urias – in strainatate, volumele lui Marai au aparut in 74 de editii, in ianuarie 1989, la varsta de 89 de ani, obosit si foarte singur, s-a sinucis in locuinta sa de la San Diego. In 1990, i s-a acordat post-mortem Premiul Kossuth.

Bibliografie selectiva: romana: A zendulok (Rebelii – 1930), Csutora (Csutora – 1932), Egy polgar vallomasai (Confesiunile unui burghez – vol. I-II, 1934-1935), Valas Budan (Divort la Buda – 1935), A feltekenyek (Gelosii – 1937), Eszter hagyateka (Mostenirea Esterei – 1939), Szindbad hazamegy (Sindbad se duce acasa – 1940), Vendegjatek Bolzanoban (Turneu la Bolzano – 1940), Az igazi (Adevaratul – 1941), Sertodottek (Ofensatii – vol. I-II, 1947-1948), Beke Ithakaban (Pace la Itaca – 1952), San Gennaro vere (Sangele lui San Gennaro – 1965), Romaban tortent valami (La Roma s-a intamplat ceva – 1971); eseuri: A szegenyek iskolaja (Scoala saracilor – 1933), Fuves Konyv (Cartea ierburilor – 1943), Europa elrablasa (Rapirea Europei – 1947); Fold, fold! (Pamant, pamant! – 1972), jurnal: Naplok (Jurnale – vol. I-VI, 1945-1997), Ami a Naplobol kimaradt (Ce a fost omis din Jurnal – vol. I-VI, 1992-2003).