Snorri Sturluson

SNORRI STURLUSON (1179–1241) este cel mai important cărturar medieval al lumii scandinave. Cunoașterea mitologiei nordice dincolo de țărmurile Islandei i se datorează în mare măsură. Descendent pe linie maternă din marele poet viking Egill Skallagrímsson, la vârsta de doi ani Snorri a fost trimis la curtea lui Jón Loptsson din Oddi, un om învățat și cea mai proeminentă căpetenie din Islanda, coborâtor din regii Norvegiei. Aici a studiat latina, teologia, istoria și dreptul islandez, și mai apoi a fost așezat pe făgașul vieții de clanul protectorului său. S-a căsătorit, s-a despărțit, a avut mai apoi numeroși copii cu multe femei. A fost învestit de două ori în cea mai înaltă funcție în Althing (adunarea legislativă islandeză), aceea de vestitor al legilor. După o ședere în Norvegia (1218–1220), la curtea regelui Hákon IV, s-a întors în Islanda ca susținător al intereselor coroanei norvegiene. În anii care au urmat, Snorri Sturlusson a ajuns căpetenia islandeză cea mai puternică și s-a implicat în luptele dintre clanuri. A fost asasinat în 1241, din ordinul regelui norvegian, care-l bănuia că susține revolta unui rival. În deceniile de după moartea sa, luptele între clanuri vor avea drept rezultat căderea Islandei sub dominație norvegiană. Pe lângă Edda în proză, opera sa cuprinde Heimskringla (Istoria regilor norvegieni) – o sursă importantă pentru istoriografia medievală scandinavă, conținând cronicile regilor faimoși ai Norvegiei (Saga regelui Harald ori Saga regelui Óláf cel Pașnic), precum și alte câteva saga, printre care cea despre strămoșul său, poetul Egill Skallagrímsson (Egils saga).