Victor Hugo

Victor Marie Hugo se naste la Besancon in 1802, in plina campanie napoleoniana. Tatal lui, Joseph-Leopold-Sigisbert Hugo, va fi conte, general al Imperiului si guvernator al Madridului sub Bonaparte. Dupa retragerea din Spania este degradat si indepartat din armata, iar mai tarziu datoreaza repunerea in functie celebritatii fiului sau. Hugo studiaza la liceul Louis le Grand din Paris si debuteaza devreme, in 1822, cu placheta de poeme Odes et poesies diverses, care ii asigura o stipendie regala de 2000 de franci. In 1830, anul punerii in scena a piesei Hernani, devine in mod oficial purtatorul de stindard al romantismului, sustinut de Gautier, Nerval si Dumas. Publica apoi in ritm sustinut: piese de teatru, romane (Notre-Dame de Paris), poezie. Capodopera lui romantica, Ruy Blas apare in 1838. Este celebru si in 1941, la doar 39 de ani, primeste un fotoliu la Academia Franceza. Fara sa abandoneze literatura, intra in politica, pe care o face cu pasiune: este numit Pair al Frantei in 1845, insa isi afirma vederile de republican; este ales in Adunarea Constituanta in 1848, dar ataca regimul lui Ludovic-Napoleon; se opune vehement loviturii de stat din decembrie 1851 si urca pe baricade, ceea ce ii atrage un exil de doua decenii. La Bruxelles publica Napoleon le petit si e obligat sa paraseasca Belgia. Se refugiaza pe insula Jersey, e expulzat, apoi se stabileste pe insula vecina, Guernsey, unde cumpara o casa cu drepturile de autor de la Contemplations. Izolarea ii da prilejul sa scrie mult: Histoire d'une crime, Les Chatiments, La Legende des siecles si mai ales marile sale romane Les miserables (inceputa in 1845, publicata cu un succes enorm in 1862, este una dintre cele mai citite carti ale lumii), Les Travailleurs de la mer (1866), L'Homme qui rit (1869) etc. Se intoarce in Franta abia dupa infrangerea de la Sedan, in septembrie 1870, intampinat la gara de o multime entuziasta. Deputat din februarie 1871, dezaproba insurectia comunarzilor, insa ridica glasul pentru abolirea pedepsei cu moartea. In 1876 e ales senator. In 1882, octogenar, este sarbatorit ca un erou: 600 000 de oameni trec prin fata casei sale de pe Avenue d'Eylau (din 1885 Avenue Victor Hugo). Moare in 1885 si are parte de funeralii grandioase la care participa 2 000 000 de francezi. Cu trei zile inainte sa se stinga din viata, scrie ultimele cuvinte: Aimer, c'est agir.

Web:
www.victorhugo2002.culture.fr