Constantin Noica, Petre Ispirescu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

CONSTANTIN NOICA (Vităneşti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 – Sibiu, 4 decembrie 1987). A debutat în revista Vlăstarul, în 1927, ca elev al liceului bucureştean „Spiru Haret“. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (1928-1931), absolvită cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei şi membru al Asociaţiei „Criterion“ (1932-1934). După efectuarea unor studii de specializare în Franţa (1938-1939), şi-a susţinut în Bucureşti doctoratul în filozofie cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou, publicată în 1940. A fost referent pentru filozofie în cadrul Institutului Româno-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, împreună cu C. Floru şi M. Vulcănescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu şi anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943). A avut domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel (1949-1958) şi a fost deţinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetător la Centrul de logică al Academiei Române (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Păltiniş, fiind înmormântat la schitul din apropiere.

Cărţi originale, enumerate în ordinea apariţiei primei ediţii: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936), De caelo. Încercare în jurul cunoaşterii şi individului (1937), Viaţa şi filozofia lui René Descartes (1937), Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou (1940), Două introduceri şi o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticii judecării) (1943), Jurnal filozofic (1944), Pagini despre sufletul românesc (1944), „Fenomenologia spiritului“ de G.W.F. Hegel istorisită de Constantin Noica (1962), Douăzeci şi şapte trepte ale realului (1969), Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969), Rostirea filozofică românească (1970), Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973), Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975), Despărţirea de Goethe (1976), Sentimentul românesc al fiinţei (1978), Spiritul românesc în cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (după o carte a lui Hegel: „Fenomenologia spiritului“) (1980), Devenirea întru fiinţă. Vol. I: Încercare asupra filozofiei tradiţionale; Vol. II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (lb. germ.) (1988), Rugaţi­vă pentru fratele Alexandru (1990).

PETRE ISPIRESCU (n. ianuarie 1830 – d. 27 noiembrie 1887), editor, folclorist, povestitor, scriitor şi tipograf român. Este cunoscut mai ales datorită activităţii sale de culegător de basme populare pe care le-a repovestit cu un har remarcabil. Printre cele mai cunoscute basme culese, editate şi tipărite de Ispirescu se numără: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur, Balaurul cel cu şapte capete, Fata de împărat şi pescarul, Fiul vânătorului.

"Lucrul cel mai tulburator in lecturile lui Gabriel Liiceanu este pasiunea pusa in rostirea ideilor. Tonul aproape patimas cu care sunt rotunjite asperitatile logicii demonstrative, finetea cu care sunt captusite misterioasele volute din unghiurile metafizice, laolalta cu pulsatia vitala, ritmul sustinut al povestirii. Si in rolul invatacelului, al Intrebatorului care experimenteaza, ca si in cel al batranului intelept, detinatorul raspunsurilor, vocea, fiinta povestasului capteaza irevocabil auzul si atentia prin fervoarea, empatia si farmecul participarii. Nu altfel era in poemul dostoievskian al Marelui Inchizitor, nu altfel se petrec lucrurile aici, cu fiinta care vremuieste, timpul rotitor, moartea care sta sa moara si aducerea aminte ca re-legare.
Nu e deloc simplu sa te simti acasa deopotriva ca un copil in rostirea basmului lui Ispirescu si ca un adolescent cautator de sensuri inalte, esente si dileme finale, in seducatoarea interpretare ontologica a lui Noica. Or, Gabriel Liiceanu reuseste tocmai acest lucru : sa fragezeasca ideile, sa le supuna ca un acordeur placa de bronz a pianului, dandu-le, pe rand, catifelare si iritare, profunzime si joaca, avant si resemnare, gingasie melancolica si elanuri cavaleresti, totul intru, nimic pe deasupra.
Ascultandu-l, am avut cateva clipe bune viziunea intruparii acelui eu ganditor care - cum visa Eminescu intr-un manuscris mult admirat de Noica - poate privi fuiorul, adica insasi conditia suprema a meditatiei filosofice. Poftim? Nu stiti cum devine cu fuiorul? Pai cheia pentru usa respectiva o aveti aici. Incercati-o!"

Dan C. Mihailescu

• Categorie: audiobook
• Titlu: Tinerete fara batranete si viata fara de moarte
• Subtitlu: Basmul fiintei si “tinerete fara batranete”
• An apariție: 2008
• Ediție: I
• ISBN: 978-973-1709-81-9
• Preț: 50 lei
• Colecție: Afinități
• Domeniu: literatură, filozofie, eseistică
• Durată: 1 oră și 30 de minute
• CD-uri: 2
• Autor: Constantin Noica, Petre Ispirescu
• Grafica: Adrian Răileanu
• Voce: Gabriel Liiceanu