Alexandru Paleologu, Alchimia existentei

„Intr-o lume sufocata de o lipsa de educatie in cel mai bun caz pitoreasca, conu' Alecu Paleologu repune in drepturi cultul ceremoniei: ne invata cum se pretuieste un amic si cum se saluta un potrivnic, cum se arunca manusa si cum se ridica manusa, cum se injura cu demnitate, cum se tace, cum se risca fara bravada, cum se tine o fagaduinta, cum se vorbeste frantuzeste, cum se mimeaza naturaletea, cum se obtine galanteria fara vulgaritate, cum se zambeste interlocutorului cand e idiot, cum se primeste o infrangere, cum se trece sub tacere o victorie, cum se sta la masa, cum se suporta canicula fara transpiratie, cum se pastreaza – in praful verii – albul camasii si cate, si mai cate asemenea delicatese anexe, dar esentiale, care, fara a tine loc de continut, pot da omului si unei epoci intregi macar aparenta, daca nu substanta.“ (Andrei Plesu ) „Naturaletea, firescul formularii e principala dimensiune a acestor articole, indiferent daca momentul care-l solicita pe autor implica o certa solemnitate (ca moartea lui Marin Preda sau cea a unui prieten drag, indianistul Sergiu Al-George) sau presupune, dimpotriva, complicitatea bonoma si detasata de orice urma de resentiment («Intre Rostratus si Serban cel bun»). Registrul interesului este si el foarte intins, imbratisand cu aceeasi eleganta si finete a nuantarilor domeniul criticii literare (cu substantiale pagini despre Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, E. Lovinescu, Eugen Jebeleanu, Nicolae Manolescu s. a.), al criticii de arta (monografia Andreescu sau paginile despre expozitiile lui Sorin Dumitrescu) si chiar pe cel al cinematografului [...] – al treilea ciclu al volumului fiind dedicat in intregime unor capodopere sau reusite partiale ale celei de a saptea arte. O mentiune deosebita se cuvine sa acordam remarcabilului interviu N'ayez pas peur!, dat lui Calin Dan, care incheie volumul, el fiind definitoriu pentru un intreg mod de a fi.“ (Stefan Borbely)