Închide Close
Cu dinţii de lână: Jurnal 1978-1983

Editura Humanitas

Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână: Jurnal 1978-1983

Jurnal 1978-1983

PREMIUL NAŢIONAL PENTRU LITERATURĂ decernat de Uniunea Scriitorilor.

"Întrebarea este în ce condiţii poate fi salvat jurnalul, adică poate fi adus în stare de operă durabilă, ceea ce reprezintă aproape o contradicţie în termeni, câtă vreme jurnalul consemnează efemerul. În principiu, rostul lui este mnemotehnic: a nota ce se petrece cu tine şi în jurul tău sau ce îţi trece fugar prin minte, fie din preocupare de tine, fie pentru a-ţi servi mai târziu. Pentru a afla mai târziu ce ai uitat. Jurnalul aparţine unei jurnalistici sui generis, de uz propriu. Devenit carte, se citeşte în acelaşi spirit, şi sinonimia jurnal-ziar nu e întâmplătoare. Se citeşte la fel ca ziarul, cu un interes mai aprins şi totodată mai superficial decât o carte de literatură, fiindcă, la fel ca ziarul, cuprinde numai noutăţi, numai informaţii ce stârnesc curiozitate, făcându-te să afli ceea ce altcum n-ai putea să ştii." (Livius Ciocârlie)

"Ludic, anecdotic, livresc; meditativ, (auto)-ironic, confesiv; elegant, rafinat, discret - iată doar câteva dintre adjectivele ce pot caracteriza, pe rând, stilul - tonul - protagonistul. Adevărate colaje ale memoriei, volumele lui Livius Ciocârlie sunt imposibil de rezumat şi, probabil, de imitat. Un lucru rămâne sigur în ceea ce îl priveşte: profesiune de credinţă ori simplu răsfăţ auctorial, anonimatul nu i-a reuşit". (Cristina Chevereşan)

"Autentic până la scandal şi autoreflexiv până la cruzime, Livius Ciocârlie a reuşit, mai cu seamă prin jurnalele sale, să transforme spectacolul intimităţii într-o aventură unică în literatura română." (Doru Branea)

Despre Livius Ciocârlie

Autorul despre el însuși. LIVIUS CIOCÂRLIE, născut în 1935 la Timișoara, din mamă casnică și tată onest funcționar, își revendică drept spațiu de origine pe acela cuprins între dealurile Orșovei și munții Mehadiei. Sub formă de teme pentru acasă, a început să scrie jurnal la 9 ani și proză memorialistică la 11. A luat inițiativa de a scrie versuri proaste în clasa a IX-a de liceu. A ținut după aceea un jurnal patetic în care își deplângea incapacitatea de a ingurgita cursul de lingvistică romanică al academicianului Iorgu Iordan și, ulterior, pe aceea de a-și stăpâni elevii în calitatea lui efemeră de profesor de limba franceză la diverse școli timișorene. Jurnalul a atins nivelul de publicabilitate – numai prozastic, conținutul fiind în bună parte „reacționar“ – cât timp autorul a vegetat într-un muzeu. Părăsindu-l în folosul carierei universitare, a ratat șansa vieții: aceea de a vegeta până la sfârșit. A practicat din obligație de serviciu exegeza literară până când a obținut statutul de distins cărturar, înspăimântat de impostură, s-a lepădat de critică și a reînnoit pactul autobiografic, sub jurisdicția căruia s-a aflat până de curand. Pensionar, a părăsit și Timișoara, instalându-se – împreună cu cea căreia de aproape cinci decenii îi spune T – în cartierul armenesc, la București. Acolo îmbătrânește și se deprinde – pe îndelete – cu ideea ultimului abandon. Bibliografie: Realism și devenire poetică (Ed. Facla, 1974, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Negru și alb (Ed. Cartea Românească, 1979, premiul Uniunii Scriitorilor); Mari corespondențe (Ed. Cartea Românească, 1981); Eseuri critice (Ed. Facla, 1983, premiul Uniunii Scriitorilor); Un Burgtheater provincial (Ed. Cartea Românească, 1985); Clopotul scufundat (Ed. Cartea Românească, 1988); Fragmente despre vid (Ed. Cartea Românească, 1992); Paradisul derizoriu (Ed. Humanitas, 1993); Viața în paranteză (Ed. Amarcord, 1995, premiul Fundației pentru o Societate deschisă și premiul Salonului de carte de la Cluj); Cap și pajură (Ed. Albatros, 1997); Trei într-o galeră (Ed. Echinox, 1998, premiul ASPRO); Caietele lui Cioran (Ed. Scrisul Românesc, 2000); De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (Ed. Polirom, 2001, premiul Uniunii Scriitorilor); & comp. (Ed. Polirom, 2003); „...pe mine sa nu contati“, convorbiri cu Mircea Bentea (Ed. Paralela 45, 2003).

Alte Detalii

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact