Niccolò Machiavelli, Lettere/Scrisori

Traducere, cronologie, note și îngrijirea ediției de Smaranda Bratu ElianPrefață de Rinaldo Rinaldi

„Volumul de faţă reprezintă prima versiune românească a scrisorilor lui Machiavelli. Este vorba de 87 de scrisori, adică, după ştirea mea, corpusul complet existent la această dată al acelor scrisori care, în vremea lui, s-ar fi numit familiares, adică scrisori particulare – chiar şi atunci când sunt adresate unor persoane oficiale. [...] Unii dintre nenumăraţii cercetători care s-au dedicat studiului acestui mare personaj, recunoscut drept părinte incontestabil al teoriei politice moderne, şi care s-au aplecat, desigur, şi asupra acestor scrisori, le-au considerat cel mai frumos epistolar al Renaşterii. Nu ştiu dacă un asemenea calificativ, chiar adevărat fiind, ar fi relevant. Relevant este însă, cu siguranţă, că acest epistolar oferă o imagine extrem de vie a lumii din vremea secretarului florentin, atât la nivelul marii politici, cât şi la nivelul vieţii cotidiene, şi încă şi mai mult o imagine deplină asupra omului care era Machiavelli.“ (Smaranda BRATU ELIAN)

„Între 15 iunie 1498 şi 29 august 1512 Niccolò Machiavelli, trimis în numeroase state italiene şi europene în calitatea sa de secretar al celei de a doua cancelarii a Republicii Florentine, a scris numeroase scrisori şi relatări «de serviciu» trimise colegilor şi superiorilor săi, dându-le raportul cu privire la respectivele misiuni. Fireşte, acest masiv corpus de epistole nu trebuie confundat cu repertoriul mult mai restrâns al scrisorilor private publicate în acest volum, cu toate că strategiile de comunicare din cele două tipuri de scrisori, cele de serviciu şi cele private, pot fi cu uşurinţă puse alături, ele prezentând adesea vădite analogii: analizele politice aprofundate, specifice epistolarului diplomatic, se regăsesc în numeroasele pagini scrise prietenilor şi, invers, gustul replicii caustice, al poantei şi al zeflemelei apare nu de puţine ori în scrisorile oficiale. [...] Scrisorile particulare ale secretarului florentin sunt strâns împletite cu restul operei sale, cu registrul comic al teatrului şi al multora dintre poeme, dar şi cu grandioasele generalizări istorice şi antropologice din capodoperele sale Principele şi Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius. Această primă ediţie românească a corespondenţei private a lui Machiavelli o dovedeşte din plin, confirmând extraordinara unitate a scrierilor lui, farmecul nepieritor şi actualitatea provocatoare a teoriei sale politice.“ (Rinaldo RINALDI)

„Pe urmă ies la drum şi mă mut la han; vorbesc cu cei ce trec pe-acolo, îi întreb de noutăţile de la ei din sat şi aflu tot soiul de lucruri, observ diferite apucături şi tot felul de ciudăţenii omeneşti. Între timp se face ora mesei, când eu şi ai mei mâncăm bucatele pe care sărmana mea gospodărie şi minuscula-mi avere ni le îngăduie. După ce am mâncat, mă întorc la han: acolo mă văd cu hangiul şi de obicei şi cu un măcelar, un morar şi doi cărămidari. Cu ăştia stau şi mă tâmpesc jucând toată ziua şeptic şi table, unde se iscă nenumărate gâlcevi şi, la supărare, nesfârşite înjurături; şi de cele mai multe ori bătălia se dă pe o para, dar asta nu înseamnă că răcnetele nu ni se aud până la San Casciano. Astfel, înconjurat cum stau de păduchii ăştia, mă căznesc să nu-mi mucegăiască creierul, şi-mi vărs focul pe ticăloasa asta de soartă, şi sunt mulţumit că mă calcă astfel în picioare ca să văd până unde merge cu neruşinarea.Însă când se lasă seara, mă întorc acasă şi intru în odaia mea de lucru; iar când ajung la uşă mă lepăd de hainele obişnuite de peste zi, pline de noroi şi de tină, şi-mi pun veşminte regeşti şi de curte; şi îmbrăcat astfel cum se cuvine, îmi fac intrarea sub bolţile antice în alaiul marilor oameni din vechime, unde, primit fiind de ei cu iubire, mă hrănesc cu acele bucate, singurele cu adevărat ale mele şi pentru care, doar, am fost născut; acolo nu mă sfiesc să vorbesc cu ei şi să-i iscodesc cu privire la raţiunea faptelor lor; iar ei, omenoşi cum sunt, îmi răspund; şi timp de patru ceasuri nu ştiu ce-i aceea plictiseala, uit de orice supărare, nu mă sperie sărăcia, nu mă înspăimântă moartea: mă mut cu totul în lumea lor.“ (Niccolò MACHIAVELLI)

Ilustrația copertei: Santi di Tito, Portretul lui Niccolò Machiavelli (detaliu)