Închide Close
Moartea tragediei

Editura Humanitas

George Steiner, Moartea tragediei

Erudit de o impresionanta cuprindere interdisciplinara, George Steiner (n. 1929) s-a impus ca un pasionat comentator al culturii. Cele peste treizeci de volume pe care le-a publicat, cronicile aparute in periodice de mare autoritate si prelegerile tinute la universitati de prestigiu contureaza profilul complex al unui intelectual interesat deopotriva de critica literara, de analiza fenomenului lingvistic si de istoria si teoria culturii. [In acest ultim domeniu, Steiner s-a aplecat cu precadere asupra fenomenului cultural contemporan, incercand o redefinire a culturii in epoca noastra, epoca pe care, cu nedisimulat patetism, o pune sub semnul "post-culturii".] La peste 45 de ani de la apritia ei (1961), Moartea tragediei continua sa fie o lectura obligatorie, incitanta atat pentru teatrolog, cat si pentru simplul iubitor al teatrului. Legand disparitia teatrului tragic de destramarea contextului mitic din care s-a nascut, in Grecia antica, si care l-a hranit pana in secolul al XVII-lea, Steiner arata ca, odata cu aparitia rationalismului cartezian si a teoriilor newtoniene, dramaturgul nu s-a mai putut referi la un sistem de credinte care sa sustina o viziune tragica a vietii. In epoca moderna, el a ajuns fie sa foloseasca "zdrentele vechilor mitologii", ceea ce a dus la imitatii palide si uneori penibile ale marilor tragici, fie sa recurga la confectionarea unor mitologii noi, personale, efort care a dat doar rezultate partiale si efemere, esentialmente incapabile sa coaguleze un adevarat teatru tragic. Comentata de-a lungul anilor in termeni entuziasti, Moartea tragediei ramane o carte de referinta in dezbaterea privind posibilitatea teatrului tragic in epoca moderna.

Despre George Steiner

GEORGE STEINER (n. 23 aprilie 1929, Paris – m. 3 februarie 2020, Cambridge), scriitor şi lingvist franco-anglo-american, cunoscut marelui public în special ca eseist, critic literar şi filozof. După o bursă Rhodes la colegiul Balliol, s-a alăturat, în 1952, echipei editoriale de la publicaţia The Economist. În 1956 a fost ales membru al Institutului de Studii Avansate Princeton. După ce a predat la catedrele universităţilor din Innsbruck, Cambridge şi Princeton, a ajuns, în 1974, profesor de engleză şi literatură comparată la Universitatea din Geneva, unde a rămas până în 1994, când s-a pensionat. De atunci, a susţinut numeroase conferinţe în toată lumea şi a predat la Oxford şi la Harvard. Universalismul său cultural i-a determinat pe unii să-l compare cu Stefan Zweig, Michel de Montaigne şi Erasmus din Rotterdam. A primit numeroase premii, printre care Guggenheim Fellowship şi Chevalier de la Légion d’Honneur. A fost distins, de asemenea, cu ordinul Commandeur dans l’ordre des Arts et des Lettres. A fost membru al Academiei Britanice, iar în 1999 a obţinut Premiul Truman Capote pentru întreaga activitate. În eseuri, a abordat subiecte din domeniile teoriei lingvistice, teoriei traducerii, filozofiei pedagogice, filozofiei politice etc. Selecţie de lucrări: Tolstoy or Dostoevsky: An Essay in Contrast (1960), The Death of Tragedy (1961; trad. rom. Moartea tragediei, Humanitas, 2008), Anno Domini: Three Stories (1964), Language and Silence: Essays 1958–1966 (1967), In Bluebeard’s Castle: Some Notes Towards the Redefinition of Culture (1971; trad. rom. În castelul lui Barbă-Albastră: Câteva însemnări pentru redefinirea culturii, Humanitas, 2013), Extraterritorial: Papers on Literature and the Language Revolution (1972), After Babel (1975; trad. rom. După Babel, 1983), Heidegger (1978), The Portage to San Cristóbal of A.H. (1981; trad. rom. Procesul de la San Cristóbal, Humanitas, 2009), Real Presences: Is There Anything in What We Say? (1989), Errata: An Examined Life (1997; trad. rom. Errata: O autobiografie, Humanitas, 2008), Grammars of Creation (2001; trad. rom. Gramaticile creației, Humanitas, 2015), Lessons of the Masters: The Charles Eliot Norton Lectures 2001–2002 (2003; trad. rom. Maeștri și discipoli: Prelegerile „Charles Eliot Norton“ 2001–2002, Humanitas, 2011), Nostalgia for the Absolute (2004; trad. rom. Nostalgia după absolut, Humanitas, 2021), The Idea of Europe (2005), My Unwritten Books (2008).

 

Fotografia autorului © W.M. Logan

Alte Detalii

Noi apariții

Author spotlight

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact