CONSTANTIN BĂRBULESCU (n. 1969) a absolvit în 1994 Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, la specializarea istorie-etnologie. A lucrat ca muzeograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, participând în paralel la mai multe cercetări etnografice pe teren şi pregătindu-şi doctoratul în istorie, pe care l-a obţinut în 2003. Din acelaşi an predă la Facultatea de Istorie şi Filozofie de la Universitatea „Babeş-Bolyai“, unde, în prezent, este conferenţiar în cadrul Departamentului de istorie modernă, arhivistică şi etnologie. În 2011 a obţinut încă două titluri de doctor, unul în sociologie (la SNSPA), iar celălalt în antropologie şi etnologie (la Universitatea din Perugia). Multipla sa formaţie se reflectă în articolele şi studiile care au apărut în diverse publicaţii ştiinţifice, precum Caiete de antropologie istorică, Revista de etnografie şi folclor, Transylvanian Review, Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţiu“ din Cluj-Napoca. Este autor, coautor sau editor a 11 volume, dintre care cele pe care le consideră mai importante sunt: Imaginarul corpului uman. Între cultura ţărănească şi cultura savantă (secolele XIX–XX) , Editura Paideia, Bucureşti, 2005; Modernizarea lumii rurale din România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea. Contribuţii, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2005 (cu Vlad Popovici); Corvin. O biografie rurală, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2006 (cu Elena Bărbulescu); Documente privind politica sanitară în România (1965–1989) , Editura Mega, Cluj-Napoca, 2010; Ţărani, boli şi vindecători în perioada comunistă. Mărturii orale, vol. II, Edi tura Mega, Cluj-Napoca, 2011; Medicine, Hygiene and Society from the Eighteenth to Twentieth Centuries, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011 (în colaborare cu Alin Ciupală).