Cătălin Mihuleac, Strania valiză a domnului Silberstein

Ce-i, de fapt, romanul de față? Nimic altceva decât un abonament pe ruta Iași–Paris și retur, străbătută cu o cursă a companiei Littérature Air.

În numele întregului echipaj, comandantul vă urează bun venit la bord!

Deoarece nu sunt excluse turbulențele pe parcursul zborului-lectură, vă rugăm să mențineți centurile de siguranță atașate și scaunele în poziție confortabilă!

Un serviciu complet la bord le va fi oferit tuturor pasagerilor.

„O performanță de construcție narativă, mai cu seamă în condițiile unei scriituri aparte, proprie prozatorului – una infinit dantelată în ping-pongul ironie-umor-satiră și retur.

Romanul urmărește simultan trei destine. Pe de o parte, soarta a doi ieșeni, celebrități româno-pariziene de la începutul secolului XX. Guillaume (Wilhelm-Willimuță) Silberstein e un mare marochiner parizian, cel care «a făcut din femei regine» grație poșetelor din piele de crocodil (sau de șopârlă, când nu se putea altfel). Bernard Natan (Nahum Tanenzapf) e producător de film, patron al casei Pathé, ajunsă la faimă enormă grație aducerii în Europa a filmelor de animație americane și ecranizării unor mari opere literare. Al treilea personaj principal, contemporan cititorului, e Zinel, racolat de Clanul Campionilor și «școlit» ca șuț de primă clasă la Paris.

Prin roman circulă încontinuu, printre personaje și prin timp, și un valizoi deosebit de urât și de ponosit, pierdut, aruncat, furat, regăsit, în care se află o arhivă de mărunțișuri cu valoare strict personală. Valizoiul este un obiect memorabil, care ilustrează în felurite situații deviza familiei Silberstein: «Ieși din ghetou, dar rămâi în valiză». Porunca moștenită de acasă încorporează o sumă de stereotipuri benigne despre evreul retras, prudent, rezilient, dar și inventiv, creativ, pasionat. La antipod, Natan ilustrează cealaltă tipologie: evreul artist, cu simțul ascensiunii frenetice, inteligent peste limitele înțelepciunii. Miezul acesta de reflecție sapiențială, țesut atent de Cătălin Mihuleac, se transmite cititorului pas cu pas, dispersat subtil în mici bule de afectivitate.

Dincolo de materialul istoric real și de ficțiunea întregitoare, cartea are la bază o listă clară de pledoarii de ordin moral: despre toleranță, bine și rău, dreptate, singurătate și fragilitate.“ — TANIA RADU