Gellu Naum, Zenobia

Nimic nu e mai real decat plasmuirile subconstientului. Gellu Naum, cel din aceasta carte, a existat intocmai impreuna cu Zenobia lui, ca sa redescopere sensul vietii in iubire, pe cel al iubirii in vis si pe cel al visului, din nou, in viata. Gellu Naum, cel din carte, si Zenobia lui vor fi prin preajma atata timp cat visul cititorului va urmari firul dragostei lor. Gellu culege flori din Parcul Icoanei si ar vrea sa fie noapte, ca sa le aleaga la lumina mainii, Zenobia are cate un cuvant nou, numai al ei, pentru fiecare obiect, Dragos sta cand treaz, cand adormit, ca o adevarata constiinta ce este, Maria ispiteste, fata uriasa plange, mlastinile te iau prizonier, orasul te rataceste, intre toate acestea exista rime tainice, in coaja frazelor, pretutindeni, sta ascuns versul, pagina de proza se metamorfozeaza in poem. Iar in poem, ici-colo, umorul negru al realitatii, insolitul si imaginatia ei, „comentariul“ ei, sub forma unor banale taieturi de ziar. Cartea trebuie derulata cu incetinitorul, mangaiata cu privirea, reluata. Cititorul care ramane in afara copertii este exclus din joc: Zenobia este pentru cei dispusi sa intre in pagina si sa se amestece printre personaje. Istoria nespus de frumoasa a Zenobiei are coerenta speciala a visului pe care doar in vis o poti descifra deplin. Ioana Parvulescu