Închide Close

Autori

Boris Vian

Boris Vian
Daca literatura secolului XX a avut un copil teribil, acela a fost fara indoiala Boris Vian. Si-a fascinat si surprins contemporanii, continua sa fascineze si sa surprinda. Pana si prenumele te pune pe o pista falsa: „Nici o ascendenta ruseasca. Pur si simplu parintilor le placea prenumele asta.“ S-a nascut in 1920 la Ville d'Avray, langa Paris. Pare grabit, in toate. La 5 ani stie sa scrie si sa citeasca, la 8 i-a citit deja pe Corneille, Racine si Moliere, la 12 ani apar deja primele semne ale bolii de inima care-l va urmari toata viata. La 15 isi ia bacalaureatul in limbi clasice, la 17 isi ia bacalaureatul in filozofie si matematici. In fine, la 18 ani descopera jazzul si devine astfel „american“. Sedus de Duke Ellington, invata sa cante la trompeta, infiinteaza o formatie de jazz, boala il someaza sa nu continue, dar el braveaza. Obtine diploma de inginer (multe din personajele sale vor fi ingineri) si se angajeaza la Asociatia Franceza de Standardizare, unde vede limpede absurditatea organizationala si functionareasca. Scrie ca sa-si amuze prietenii. In 1944 scrie Spuma zilelor, despre care Queneau avea sa spuna ca e „cel mai miscator roman de dragoste contemporan“. Boris Vian picteaza, traduce, scrie cantece, cronici muzicale, romane, povestiri, piese, scenarii de film, ba chiar si joaca in film, in roluri episodice. In buna traditie „ubueasca“, e primit oficial in Colegiul de „Patafizica“ – stiinta solutiilor imaginare – unde il are alaturi, intre altii, pe Eugen Ionescu. Literatura pe care o scrie nu-l prea ajuta sa-si castige painea de zi cu zi si e silit sa practice alte meserii. In 1956, „rezultat al unui surmenaj neintrerupt, grefat pe o inima destul de anemica“, dupa cum marturiseste chiar Vian, face un edem pulmonar. Boala de inima i se agraveaza, pieptul ii vibreaza vizibil. Pe 23 iunie 1959, ce ce spusese odata „voi muri inainte de 40 de ani“, se duce sa asiste la avanpremiera unui film facut dupa Voi scuipa pe mormintele voastre, cartea sa „scandaloasa“. E impotriva acestei ecranizari si ar vrea ca numele sa nu-i apara pe generic. Dimineata a uitat sa-si ia medicamentele. La zece minute dupa inceperea filmului, inima inceteaza sa-i bata. De-atunci, Boris Vian pare sa traiasca o eterna tinerete insolenta in miile sale de pagini nonconformiste, pline de fantezie si ritm.

De acest autor

Evenimente

HUMANITAS 30 DE ANI 1990 — 2020

„Dacă țara întreagă și-ar fi găsit drumul cum l-a găsit Humanitas din primul moment, fără nici o șovăială, am fi avut astăzi o altă Românie.”

Lucian Boia