„Două idei fixe nu pot sta concomitent laolaltă în mintea omului, aşa după cum două corpuri nu pot ocupa acelaş loc în spaţiu, în acelaş timp. Trei, şapte şi asul alungară repede chipul bătrânei moarte din închipuirea lui Hermann. Trei, şapte şi asul nu-i ieşeau din minte şi-i reveneau mereu pe buze. Când vedea o fată tânără, spunea: Cât e de zveltă!... Un adevărat trei de cupă. Dacă era întrebat cât e ceasul, răspundea: Şapte fără cinci minute. Toţi bărbaţii burduhănoşi îi reaminteau de as. Trei, şapte şi asul îl însoţeau în somn, luând diferite înfăţişări. Trei înflorea în faţa lui ca o grandifloră învoltă, şapte i se înfăţişa ca o poartă gotică, iar asul ca un păianjen imens."