Ernest Bernea

Sociolog si etnograf (28 martie 1905, Focsani–14 noiembrie 1990, Bucuresti; este inmormantat la Cernica). A absolvit Liceul „Nicolae Balcescu“ din Braila, fiind copil de trupa, si Facultatea de Litere (romana si franceza) si Filozofie din Bucuresti (1929), unde contactul cu N. Iorga si Nae Ionescu i-a marcat definitiv anii tineretii. Studii de specializare (1930–1933) in sociologie si istoria religiilor la Paris (cu sociologul Marcel Mauss) si Freiburg (cu filozoful Martin Heidegger). Secretar al Sectiei de monografii sociologice la Institutul Social Roman (1933–1935) si membru al echipelor monografice din cadrul Scolii sociologice romanesti, intemeiate de Dimitrie Gusti; conferentiar (1935–1940) la Catedra de antropogeografie a lui Simion Mehedinti, unde a tinut primul curs de etnologie din tara noastra; fondator (1935), impreuna cu Dumitru C. Amzar, Ion Ionica si I. Samarineanu, al revistei si al colectiei editoriale Randuiala; director in Ministerul Informatiilor si director de studii in Ministerul de Externe. Intre 1949 si 1954, cu unele perioade de libertate, trece prin lagarele de la Vaslui si Targu-Jiu, prin inchisorile de la Brasov, Poarta Alba si Capul Midia, printr-un domiciliu obligatoriu intr-un „sat nou“, popular, din Baragan; in 1955, sub acuzatiile de „filozof existentialist“ – promotor al miscarilor „de tip nationalist“ – si „negare a importantei miscarii muncitoresti“ prin accentul pus pe civilizatia romana sateasca, este condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti la zece ani temnita grea; eliberat in toamna anului 1962, dupa ispasiri in inchisorile Jilava, Vacaresti si Aiud, se retrage la Tohanu Vechi, langa Brasov, unde scrie poezii si eseuri, face unele anchete etnografice; in urma recomandarilor lui Perpessicius, Al. Philippide si Miron Nicolescu revine la preocuparile sale de cercetator (1965–1972) in cadrul Institutului de Etnografie si Folclor din Bucuresti. Incearca in repetate randuri sa-si publice studiile, bogatul si pretiosul material cules de-a lungul anilor pe teren, dar reuseste cu greu, in mica masura si numai cu pretul unei autocenzurari excesive si mutilante a textelor. In 1984, in ajunul Congresului al XIII-lea al PCR, este din nou anchetat de Securitate, batut bestial si i se confisca sapte manuscrise.

Opera stiintifica
Studii si articole:
Contributii la problema calendarului in satul Cornova (1932)
Botezul in satul Cornova (1934)
Muzeul romanesc de etnografie (1937)
„Bradul“ de inmormantare (1938)
Tehnica si magie (1940)
Datina si obicei (1942) etc.

Volume:
Timpul la taranul roman (1941)
Indemn la simplitate (1941)
Maramuresul, tara romaneasca (1943)
Civilizatia romaneasca sateasca (1944)
Poezii populare in lumina etnografiei (1976)
Cadre ale gandirii populare romanesti